Ieri a nins la noi. A nins asa cum numai in basme se mai intampla, am fredonat toata ziua in minte "Si-apoi sa ninga mult, ca-n fratii Grimm/ Si sub zapezi de bronz sa ne iubim..." . Si ne-am hotarat sa admiram orasul zapezilor, sa il vedem altfel si sa il simtim altfel. (Si mai aveam si niste comisioane de facut, niste datorii de lichidat.) Si ne-am luat de mana si am inceput sa inotam prin zapezile de sus si prin zapezile de sub opinca ("sub opinca plange lerui, numai creanga de prin ceru-i"). Si am traversat cetatea in diagonala si ne-am luat o umbrela din aia uriasa si am fost numai doi in toata urbea si doar ninsoarea a fost cu noi. Si vanzatorea de la magazin ne-a iubit, si functionarul de la posta nu a fost la fel de acru ca de obicei, si politaiul din intersectie a ridicat mana cand am vrut sa trecem pe acolo. Si-am dansat cu fulgii si-am ascultat cum ninge si ne-am umplut sufletele de tot ce era mai inalt in jur, si ne-am ghiftuit unul de altul cum te saturi de apa izvorului, dar nu te induri sa pleci de langa susurul care te poarta in lumi de vis...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu