Vezi tu, draga Maria, vrem-nu vrem, noi trebuie sa traim intr-o lume a "oamenilor mari". Si ei se tem mai mult decat de orice sa nu ii considere careva, din nebagare de seama, copii. Si atunci au inventat strategii care mai de care sa nu cumva sa poata fi confundati cu acestia: se iau in serios, sunt din ce in ce mai scortosi, se umplu de importanta, isi acorda unul altuia tot felul de titluri si de grade (academice, militare, didactice, tot ce le trece prin cap), se simt cu atat mai bine cu cat sunt mai ocupati si mai necesari in locuri in care de fapt nu isi dorec absolut deloc sa se afle. Ei sunt "oamenii mari" si ei au modelat lumea asta in care suntem nevoiti sa traim si noi. Si nu ne-au lasat nici o alegere, ca sa suprevietuim in lumea lor trebuie sa PAREM a fi ca ei. Si atunci vom invata diferite strategii care sa ii pacaleasca, sa creada si despre noi ca am devenit "oameni mari", ca am uitat cum e sa fim copii si ca nici macar nu ne mai pasa ca am uitat. Insa, te rog, sa nu uitam ca ne prefacem, sa nu uitam totusi sa fim copii, atunci cand ramanem noi singuri si cand nu ne vad, sa nu uitam ca tot Universul e o joaca si ca suntem cei chemati sa ne jucam cu el, impreuna cu El!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu