Revarsari

Revărsări

Doreşti să culegi frunze, să culegi petale
Şi-n vântul de albastru să pluteşti.
E arca obosită, şi e lungă cale
Între un ieri plecat, uitat,
şi-un mâine ce-l doreşti.

Vezi floarea nesfârşitului aici-acum
La care aiurind priveşti fără să crezi.
Ca-n faţa Frumuseţii te opreşti în drum,
Eşti fără grai, nu mai auzi,
nu poţi măcar să vezi.

Plângând asculţi. E-o linişte-genune.
Cu multe toamne ai rămas în gând.
Priveşti în jurul tău şi-i totul o minune
Te dor toţi ochii de lumină,
şi te aşezi plângând.