Iubirea! Cine nu poate sta la taclale despre ea pana la sfarsitul zilei - dar cati pot spune lucruri general-valabile, universale?
Eu imi iubesc fiul, prietenii, mama (si pe taica-meu, desi uneori ma cam sacaie), iubita, colegii si inca pe multi altii. Si sa nu uit, ma iubesc si pe mine, doar sunt cel mai aproape dintre toti. Care e iubire adevarata si care e minciuna?
Hai sa va mai spun una: exista pe undeva, intr-o tara al carui nume incepe cu Ita si se termina cu lia, o persoana pe care o iubesc de multa vreme, care stie asta si ce daca? E vorba de faptul ca eu o iubesc, ma bucur ca o iubesc, ma bucur ca ea exista si pot sa o iubesc. Ce obligatii ar deriva de aici pentru ea? Trebuie sa ma iubeasca si ea? Sau trebuie sa devina amanta mea pentru ca o iubesc? Sau ce altceva? Pur si simplu, eu am capatat binecuvantarea acestui sentiment si atat.
Asta nu inseamna ca nu pot sa o iubesc pe cea mai frumoasa geamana din Baia Mare si nu pot sa fiu cu gandul la ea. Si ca ma bucura orice manifestare a faptului ca si ea ma iubeste, fara sa pretind catusi de putin sa iubeasca la mine dragostea mea pentru ea, si fara sa ma intereseze nimic mai mult decat poate sa ofere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu