29 aprilie 2007

Trepte (16.03.2002)


Întoarcere


Trepte se‑adun
ă, mereu trepte
Trepte înspre în sus,
Trepte înspre în jos,
Mereu trepte,
Trepte spre tine sau spre mine,
Încă una din treptele
Dintre noi, nebănuite,
Mereu trepte.
Înceată căutare, susţinut de balustrade,
Spre tine încercare, sens
Unei apuse, moarte iubiri, şi iarăşi
Mereu trepte.
Iubire, treaptă.
Dorinţă, treaptă.
Apus văzut
Filtrat prin trepte.

16.03.2002

22 aprilie 2007

Realitatile


... nefericirea fiecaruia e cauzata de imensa prapastie dintre ce viseaza sa fie si ce este... si noi o luam cu totii pe calea gresita. Luptam cu termenul din dreapta al inecuatiei. Incercam sa modificam CE ESTE in loc sa stam in fotoliul de acasa si sa modificam CE VREM. Nu e mai simplu? Cu cat iti doresti mai multe cu atat vei fi mai putin fericit. Nevoile fundamentale ale unei persoane sunt aceleasi de la facerea lumii, dar noi am ajuns sa le imbarligam in asemenea hal incat nimeni nu mai stie ce este cu adevarat ESENTIAL pentru viata sa.

Iubirea va va face liberi


Iubirea! Cine nu poate sta la taclale despre ea pana la sfarsitul zilei - dar cati pot spune lucruri general-valabile, universale?
Eu imi iubesc fiul, prietenii, mama (si pe taica-meu, desi uneori ma cam sacaie), iubita, colegii si inca pe multi altii. Si sa nu uit, ma iubesc si pe mine, doar sunt cel mai aproape dintre toti. Care e iubire adevarata si care e minciuna?
Hai sa va mai spun una: exista pe undeva, intr-o tara al carui nume incepe cu Ita si se termina cu lia, o persoana pe care o iubesc de multa vreme, care stie asta si ce daca? E vorba de faptul ca eu o iubesc, ma bucur ca o iubesc, ma bucur ca ea exista si pot sa o iubesc. Ce obligatii ar deriva de aici pentru ea? Trebuie sa ma iubeasca si ea? Sau trebuie sa devina amanta mea pentru ca o iubesc? Sau ce altceva? Pur si simplu, eu am capatat binecuvantarea acestui sentiment si atat.
Asta nu inseamna ca nu pot sa o iubesc pe cea mai frumoasa geamana din Baia Mare si nu pot sa fiu cu gandul la ea. Si ca ma bucura orice manifestare a faptului ca si ea ma iubeste, fara sa pretind catusi de putin sa iubeasca la mine dragostea mea pentru ea, si fara sa ma intereseze nimic mai mult decat poate sa ofere.

The Power of Touch

Am uitat de mult cum se simte o atingere... am transformat acest limbaj incarcandu-l inutil cu sexualitate... si am pierdut...

Ganduri... intre randuri


Cea mai perversa dorinta este sa fii mai mult decat esti

Intunerecul, frigul si raul nu exista. Exista doar absenta luminii, a caldurii si a Divinului

Uneori lectiile vietii sunt atat de dese incat poti absolvi mai multe clase intr-un an. Si-atunci in loc sa te plangi ca esti obosit, ar trebui sa te bucuri pentru oportunitatea asta!

Cand te doare piciorul, gandeste-te ca este in fata Garii un om care si-ar dori tare mult sa-l mai doara picioarele

Un picior in dos poate insemna un pas inainte doar daca nu faci doi inapoi sa il musti pe cel care te-a propulsat

Sunt om si imi reclam omenescul drept la prostie

Atentie la achizitionare tegumentelor ursidelor, aflate in deplina posesie a proprietarilor naturali, haladuitori in libertate prin fondul forestier

O vorba ce o spui unui om trebuie sa il zideasca pe el si sa ii darame zidurile ce il imprejmuie

21 aprilie 2007

Lumina si... Frumusetea


Toti oamenii sunt frumosi. Toti oamenii sunt demni de a fi iubiti. Sa iubesti toti oamenii e un lucru pentru care merita sa traiesti.
O zi frumoasa la Felix. Plimbare prin statiune, care e mai mult verde decat ingrijita decat bine gospodarita (daca nu stiti, hai sa va spun care e diferenta dintre un crocodil: ca e mai mult verde decat lung decat lat!). Ei bine, si cu toate ca taceam cu mare placere cu cine ma insotea in plimbarea de joi, nu m-am putut opri sa nu remarc niste haine viu colorate si un chip frumos. Asa ca am rugat-o pe Alex sa stea nitel in spatele camerei (pentru cei carora nu le place - dpdv tehnic - poza de alaturi, va pun la dispozitie adresa de mail a fotografului intru indreptatita bestelire. Nah, ca i-am spus-o!) si va impartasesc si voua din bucuria mea. Si multumesc, desigur, si cui m-a ajutat!

Lumina si... Candoarea

La Felix, intr-un parc. Un vechi simbol al Belsugului, al Fertilitatii, pe care vechii (si din pacate atat de actualii) nostri "indrumatori", care stiu totul si mai ales stiu ce e mai bine pentru noi, si l-au insusit si i-au pervertit intelesurile. Construita bine si ancorata solid intr-o sinergie pe care cei care au instalat-o nu au inteles-o, dar pe care cei ce intretin parcul se pare ca o percep la limita simturilor subtile.

Intrebarea mea initiala era: What`s wrong with the picture?

Intrebarea mea de acum este: Chiar e nevoie de clopot deasupra trandafirilor?

20 aprilie 2007

Ganduri razlete...


Sa fii liber nu implica sa fii si singur. Dar daca nu esti liber nu poti sa fii decat singur.

*

Eu am ales sa am multe prietene (pe care le iubesc) si numai o iubita (cu care ma si iubesc). Daca as fi ales sa am multe iubite as fi ramas fara nicio prietena.

15 aprilie 2007

Epistola catre MarciPau


Decembrie 2004 (presupun, cu indreptatire - email transcris cu schimbarea unor amanunte spatio-personale)

Am sa-ti mai povestesc una de demult (nu stiu cum se face ca în ultima vreme viata mea a devenit foarte egala, o sa revin eu pe subiectul asta next), deci "Una storia de amore con Lily". Am cunoscut-o când am fost în ultima runda de a 12-a, eram mare vedeta (eu am primit într-a 11-a si am predat într-a 12-a cheile liceului, eh, apuse glorii...) si ea era într-a 9-a, apoi am fost în armata, am venit în permisie si am trecut sa îmi vad dascalii (lucru pe care, fi-mi-ar rusine acum nu îl mai fac - sunt si motive obiective) si am revazut-o pe Lily, si a început o idila care a tinut vreun anisor. Lily e fascinanta (sau cel putin a fost, as vrea sa o revad - ideea mi-a venit anul acesta) si s-a terminat stupid, cam în coada de peste si eu am lasat-o pur si simplu sa moara. Acum când ma gândesc mi se pare complet aiurea, dar atunci îmi era frica, pur si simplu, sa traiesc, si Lily avea asa o pofta de viata, era atât de vie încât simteam ca ma ia curentul când eram împreuna cu ea. Ehh, alta viata (în sensul de alte vremuri). Nu stiu cum sa îti povestesc, nu îmi e nici mie foarte simplu sa redefinesc niste sentimente pe care le credeam deja puse în raft, la naftalina, încerc sa vad ce iese, doar suporta "hârtia" orice . Eram asa de îndragostit de ea încât nu mai vedeam nimic altceva, pentru un tip care e catana asta nu e un mare bai, nu? eu aveam timp sa ma gândesc la Lily toata ziulica, stiu ca îi scriam saptamânal câte un pogon de scrisoare - cam 8 pagini A4 pe ambele parti, nu era la fel de bine si pentru ea, eleva fiind. Îmi amintesc de tatal ei care era pentru absolut împotriva ca fiica-sa sa umble cu baieti, în schimb mama sa ma placea si chiar am avut o surpriza de proportii în toamna trecuta, când am sunat sa o caut pe fiica-sa ca M-A RECUNOSCUT dupa 20 de ani, nu dupa voce, când m-am prezentat n-am apucat sa dau detalii, mi-a zis cine sunt. Si Lily trebuia sa faca adevarate tumbe sa poata scapa de acasa (am uitat sa-ti zic, acasa asta era în orasul X, lânga Y) sa ne putem vedea, si pur si simplu NICIODATA n-a lipsit la o întâlnire, mai putin la ultima, când de fapt a fost o neântelegere, nu îmi place sa-mi aduc aminte... Cred ca te-am încetosat destul ca sa îti pot spun si morala povestii: nu fugi de nimic ce merita trait, nu te schimba dupa ceilalti si basta. Cum sa ma exprim eu, hmmmm, deci daca eu acum am sa ies cu Lily (mira-m-as) m-as simti bine cât as putea, fara sa ma mai sperie vitalitatea si exuberanta ei, fara sa am impresia ca cineva vrea sa ma schimbe pe mine, pur si simplu daca i-am întins mâna alerg împreuna cu ea, când obosesc ma opresc si respir, fara sa consider ca nu am dreptul la o pauza, ca trebuie sa alerg necontenit, ai priceput ceva de aici? daca da, poate îti faci mila si un pustiu de bine si-mi explici si mie.

Am gasit azi "ciorna" asta prin niste documente pe care le tot transfer de pe un hard pe altul in virtutea inertiei. Promit sa mai caut.

Efecte conexe...


In afara uriaselor beneficii pe care mi le-a adus "calatoria" la Chisinau, am parte si de o crestere semnificativa a "skill-urilor" mele, in ce priveste limba engleza. Niciodata nu m-am considerat un expert in aceasta directie (si pe buna dreptate) dar ajuns acolo cred ca nu am fost destul de atent ca exista traducere sincrona la casca in limba romana, apoi cand am auzit asta nu aveam casti (imi lasasem mp3-player-ul la hotel =)) evident!) si intre timp mi-am dat seama ca, asa cum imi dorisem inainte de asta, il intelegeam pe Neal. Imi amintesc un citat dintr-un sf-ism, Asimov, din O piatra pe Cer, cand Schwartz dupa ce e tratat (o interventie pe creier) la clinica - remarca faptul ca incepe sa ii inteleaga pe cei din jur "adica ori ei au incetat sa bata campii si au inceput sa vorbeasca in buna si batrana engleza, ori el a incetat sa vorbeasca engleza si a inceput sa bata campii". Ei bine, ma uitam astazi la niste episoade din Star Trek - The Next Generation. Cu subtitrare. Si cand am trecut la un episod nou, abia dupa veo 5 minute de vizionare am realizat ca subtitrarea era in engleza!
Multumesc, Neal, si pentru asta!

Lumea de Maine


Sintagma asta e ca o bomboana: toti adora sa o plimbe prin gura si sa ii savureze gustul. Si ce e mai interesant, fiecare are o senzatie diferita despre ce ii ofera bombonica. Fiecare, adica, mentalizeaza diferit "Lumea de maine". Fiindca imi clatesc si eu acum papilele gustative, sa va raportez care e senzatia mea: niciuna! Lumea aia de maine e doar cuvant! N-are consistenta, nu exista! M-am straduit o gramada de ani sa o vad, sa o ajung si nimic. Fata Morgana si mai multe nu! Cu cat alergam eu mai cu tragere de inima cu atat se indeparta, nicidecum nu voia sa devina Lumea de Azi. Si uite-asa din alergare in alergare, am ajuns sa nu mai stiu cand sunt! Eram permanent pe muchia dintre azi si maine, nicaieri si vesnic pe fuga. Si-au trecut anii si nici macar vreme de imbatranit n-am avut, de m-am trezit cu (mai ales fara, cum ar spune doua prietene de-ale mele dintre care una nu e la Bucuresti ci mai aproape de cordul patriei) par alb si n-am reusit si eu ca tot omul sa ma maturizez. Si-acuma cu desenele animate, cu carticica de povesti, cu games-urile, cu ganduri sprintare si fara dorinte de averi si lucruri. Dar cel putin mi-am sters de pe retina imaginea aia care m-a gonit inainte. Acum doar Sunt. Nu mai visez, traiesc. Am vreo patru ochi si toti sunt largi deschisi in prezent, nu mai am timp de trimis sonde spre viitorurile incerte ori imaginare. Despre trecut, sa nu mai vorbim! Desi inca imi mai furnica sub piele mangaierile tale, Lumina Mea, nu sunt Atunci, sunt Acum si ma bucur sa stiu ca m-am bucurat de ele. Si ca am fost si atunci in acel Acum, fara sa incerc sa il opresc, fara sa vreau sa inghet clipa si sa o consum refrigerata.
Lumea de Maine nu e decat o umbrela, mare si ponosita, o umbrela cu care incerci sa calatoresti fara sa te stropesti prin ploaia de timp, cand fiecare Acum picura din ceruri peste tine...

14 aprilie 2007

A venit un lup din Crang...


Moment de stop – amintire: senzatie si sentiment: cum am fost cand s-a implinit in noapte ziua de 7 aprilie. Ne oprim si aprofundam trairea si momentele in care intr-adevar am simtit Unimea, mult dincolo de Minte si de Cuvant.
Au trecut de atunci cateva zile si senzatia se disipa in cotidian. A fost ceva aidoma unei ploi care lasa fagase adanci pe fata muntelui, ne-a inundat torentul unei iubiri fara comparatie. Am avut o sansa unica, aidoma celor ce-au trait in primii zori ai mileniului trecut: sa ne aflam in preajma unui izvor de Iubire pura, navalnic si fara stavili. Imi imaginez ca modul in care ne-am perceput pe noi insine si pe ceilalti, pe fiecare si pe toti laolalta e foarte asemanator modului in care isi simteau viata ucenicii in preajma lui Isus. Am plecat de langa fantana si incepem sa vedem cum inimile bat mai rar, cum distantele dintre sufletele noastre, reduse pana la atingere, incep iar sa creasca si sa devina hauri… tot ce am strans incepe sa se consume in zilnica incordare pe care n-o putem trece simplu, fara incrancenare… Priveste si compara: ai fost in plina lumina, era atat de multa incat te dureau ochii, acum incepe sa te impresure inserarea… linistea care te-a coplesit atunci incepe sa fie sfasiata de cuvinte si de larma, vorbe si onomatopee, zarva cenusie si incerta… ai avut sentimentul ca daca intinzi mana mai cu osardie ai putea sa Il atingi, si parca iti era putin teama sa o faci – Dumnezeu pasea langa tine, domol, ca insasi Vremea, si stiu ca si pe tine te-au furnicat nitel degetele sa vezi daca e asa – si pravilile te-au tinut in loc, si muntele pe care urci si-acum nu te-a lasat. Din tarana te-am facut si in tarana te vei intoarce, vechea minciuna, jugul de fier de la gatul tau a tras inspre indarat degetul care voia sa se lipeasca de Lumina si de Iubire, sa aduca apoi dupa el tot ce inca esti si mai ales tot ce esti si inca nu vrei sa stii. Spaimele cosmarelor somnului cu vise de trezie au strigat in cor: “Nu!” si ca atatea ori, inima ta s-a plecat si a lasat sa treaca si Clipa asta… Lumina din Lumina, Dumnezeu Adevarat ai lasat… moment in care nu ai vrut sa fii numai Prezent – ai adus cu tine toate angoasele, milenarele spaime ale destramarii Unimii din clipa cand ai trecut valul ca sa creezi singur, si sa experimentezi singur… am adus cu noi dorinta de a atinge pe Unul si n-a fost dorinta venita din profunzimea in care trebuia aflata – nu a fost un diamant veritabil ci doar o bucata de sticla, care n-a dovedit sa taie valul si sa ne deschida drumul spre Sfarsitul divizarii… dar acum Stii ca se poate si nu e nevoie decat sa iti pregatesti uneltele trebuincioase si sa sfarmi cochilia pe care multi stramosi ti-au zidit-o.


Nu. Neal nu ti-a dat nimic. El doar a facut sa vezi ce esti si ce ai. Atat. A aprins lumina si a alungat un pic de intunerec in care singuratatea si tacerea se numeau siguranta. El a facut sa vezi, nu a creat defel ceeace ce ai vazut. El nu e Iubirea, el e o fantana a ei. Bine sleita si curatata de tot ce ar putea sa o murdareasca si sa o impiedece sa dea apa. El nu s-a oprit din revarsare cand a plecat de langa noi, lui nepasandu-i prea mult cand si cum si cui isi satisface nevoia de a da apa. Cauta si tu in tine fantana, dezgroap-o de sub frunze, pietre si radacini, sleieste-o cu grija si cu bucurie si las-o sa isi cante susurul. Pe masura ca apa curge, firicelul firav de la inceput are sa devina un suvoi din ce in ce mai navalnic si mai inspumat. La tine vor putea atunci sa se adape toti drumetii insetati si tuturor le vei putea oferi din apele care izvorasc prin tine. Tu nu esti apa pe care o daruiesti, tu esti doar mijlocul prin care ea vine in realitate si instrumentul prin care este impartita celor ce au trebuinta de ea. Si ce e nevoie sa faci pentru asta? Nimic mai mult decat sa lasi pe toti sa bea fara sa ingradesti accesul, fara sa judeci si sa divizezi. Tuturor carora le e sete, le dai sa bea. Celor carora nu le e sete le poti vorbi despre apa ta, dar nu ii sili sa o guste, fiindca pe buzele lor se va schimba din ambrozie in fiere… da-le tu lor mai mult decat pace, da-le increderea ta ca vor gasi in ei apa care ii va face sa inseteze de apele tale. A intrebat Isus pe cineva daca e demn de a fi iubit? A simti el ca era cineva nedemn de asta? A impartasit el conditionat sau a erupt asemenea unui izbuc si a udat tot ce l-a inconjurat? Si tu poti sa fii aidoma lui, fiindca de aceea a venit in Lume – ca sa o mantuie de indoiala ca tu nu poti fi aidoma sa – a venit in lume ca Om si Fiu al Omului, asa cum fiecare dintre noi suntem, ca sa ne arate ca si noi putem fi ce el a fost – izvoare de apa vie, prin care Dumnezeu Ea/El se revarsa.
Ai “vazut” apa vie, ai simtit ca si inlauntrul tau a raspuns un izvor – acum ai in fata alegerea. Poti sa lasi totul sa revina la ce a fost inainte de a vedea Lumina pe care El ti-a aratat-o printr-unul din cei care au invatat Iubirea si Prietenia Sa. Poti sa lasi toate indoielile sa te copleseasca si sa iti imaginezi ca a fost o inchipuire, ca un elan de echipa si de moment. Poti sa te reintorci in siguranta inchisorii in care ai fost de atata amar de vreme – locul in care se da pe degeaba ceva ce seamana cu hrana si un surogat ineficient de apa – poti sa te intorci in toate astea sau poti sa spui: Ajunge! Vreau sa continuu sa fiu treaz, somnul nu mai e o optiune pentru mine! Trebuie sa iti amintesc, nu e usor sa fii treaz si mai ales daca alegi asta vei fi raspunzator de fapte-gandurile tale. Cand dormeai, era usor: faceai ce visai si nimeni nu te-a tras la raspundere. Acum, daca vrei sa ramai treaz(a) si refuzi sa alegi motaiala si somnul, ai sa dai seama de ce decizi si de ce faci. Exista si avantaje, exista siguranta reala a vietii tale, siguranta nu visul ei. Siguranta lui “Stiu” nu cea a lui “presupun” sau “cred”.


Sa nu indrasnesti sa spui ca zilele astea au fost altfel decat oricare din toate celelalte zile ale vietii tale de pana acum! Si in aceste dimineti deasupra ta a rasarit soarele, ti-au mangaiat obrazul razele sale si adierile, ti-au zambit florile, atat cele care mananca bucati din soare cat si cele care trudesc uneori intru semintele omenirii. Si in celelalte zile ale tale a fost la fel. Exact la fel, fara putinta de tagada. Tu nu ai fost la fel. Ori, mai degraba, tu nu ai fost Acolo. Si daca nu erai acolo, de ce spui ca nu a fost la fel? Poti alege sa nu mai pleci nicicand din Acum. Poti face alegerea asta Acum. Nimic nu te poate impiedeca, nici datoriile nici seful tau ciufut nici copiii care plang dincolo nici sotia care nu s-a mai oprit din tocat de multa vreme ori sotul care uita prea des cum se iese din crasma nici chiria care e ca un copac – creste mereu – nimic, nimic. Alege acum sa nu mai pleci din Acum. Doar alege! Nu te opri sa cugeti, nu lasa sarpele sa iti intinda marul otravit al indoielilor si al gandurilor, lasa Mintea sa taca si ea in sfarsit, sa se opreasca si sa lase altcuiva controlul. Alcuiva cui? Mie? Lu` Neal? Nuuuu! Tie! Fa liniste si o sa te auzi clar, o sa treci dincolo de pragul somnului si cu ochii deschisi o sa vezi realitatea “faptelor” care te-au inspaimantat: datoriile, seful, copiii, chiria, sotul – sotia, toate au sa isi piarda consistenta – ramanand palide imagini pe ecranul visului fostei tale vieti… Eu Sunt – ai sa spui si nu vei mai adauga nimic. Ce-ar mai fi de adaugat?


Te-asteptam cu totii Eu Sunt in Noi Suntem Unul… vino, nu intarzia, iubirea mea!

Chisinau, aprilie 2007

Chisinau. Orasul care mi-a demonstrat ca Moldova e altceva decat ce mi-am imaginat. Si care m-a facut sa spun: "uite cine trebuia sa intre in UE!"
In 7 aprile acolo s-a deschis o poarta. Un loc prin care Dumnezeu s-a apropiat de noi pana cand am putut sa spunem "vad! simt!"
Neal Donald Walsch, autorul trilogiei Conversatii cu Dumnezeu si a mai multor volume pe aceeasi tema, a fost acolo impreuna cu noi o zi intreaga. O zi imensa si atat de plina incat va fi greu de uitat de catre cei care au trait-o... ziua cea mai lunga in vietile unora... in vietile multora...

Revarsari

Revărsări

Doreşti să culegi frunze, să culegi petale
Şi-n vântul de albastru să pluteşti.
E arca obosită, şi e lungă cale
Între un ieri plecat, uitat,
şi-un mâine ce-l doreşti.

Vezi floarea nesfârşitului aici-acum
La care aiurind priveşti fără să crezi.
Ca-n faţa Frumuseţii te opreşti în drum,
Eşti fără grai, nu mai auzi,
nu poţi măcar să vezi.

Plângând asculţi. E-o linişte-genune.
Cu multe toamne ai rămas în gând.
Priveşti în jurul tău şi-i totul o minune
Te dor toţi ochii de lumină,
şi te aşezi plângând.

Cenusa de aripi

Cenuşă de aripi

Nemărginit e orizontul şi tăcut rămâne
Când, plin de stele, cerul nu mai vrea
Să îţi astupe-n suflet oasele bătrâne
Pe care le-a lăsat, cu anii, pribegia ta.

E prea departe steaua ce-o doreşti,
Ţi-s paşii grei, odihna e aproape.
Ai vrea să poţi să zbori, dar oboseşti
Şi-apui în tine ca un astru-n ape.

Nu poţi să te aduni dintre străini
La ora când cu tine vrei să te-ntâlneşti.
E fruntea ta însângerată printre spini
Şi Dumnezeu e-aici, nu poţi să-L ocoleşti.

(Baia Mare, noiembrie 1996)