Notite din Technical Log

Problemele semnalate de piloti si solutiile echipei de ingineri

- Cauciucul principal de pe stanga aproape ca trebuie schimbat
- Aproape schimbat cauciucul principal de pe stanga

- Zborul ok, doar "aterizarea automata" cam dura
- "Aterizarea automata" nu este instalata pe acest avion

- Joaca ceva la bord
- Strans ceva la bord

- Gâze moarte pe parbriz
- Comandat gâze vii pentru parbriz

- Semn de o scurgere la echipament aterizare dreapta
- Semn inlaturat

- Franele de frecare blocheaza valvele de viteza
- Asta le este scopul

- Sistemul IFF inoperabil
- Sistemul IFF intotdeauna inoperabil daca este OFF

- Suspectez crapatura in parbriz
- Suspectez ca ai dreptate

- Motor 3 absent in timpul aterizarii
- Gasit motor 3 pe aripa dreapta dupa ce l-am cautat putin

- Avionul merge caraghios
- Avertizat avionul sa stea drept, sa zboare cum trebuie si sa ia lucrurile in serios

- "Radarul tinta" bazaie
- Reprogramat "radarul tinta" sa cante cum trebuie

- Soricel la bord
- Instalat pisica

- Zgomot de sub bord. Suna ca un pitic care bate ceva cu ciocanul
- Confiscat ciocanul de la pitic

Doua Doamne.
Prima o intreaba pe cea de-a doua:
- Auzi fata, care crezi tu ca e mai aproape: Luna sau Londra?
- Fata, esti proasta? Normal ca Luna... vezi tu Londra de aici?

Doua Doamne cautau prin padure un brad de Craciun.
Dupa o zi intreaga de stat in frig, una dintre ele ii spune celeilalte:
- Auzi, n-ar fi mai bine sa luam unul asa, fara globuri? 

O tanara doamna, opreste masina in fata semaforului, pe culoarea rosie.
Se aprinde galben - doamna sta pe loc.
Se aprinde verde - doamna iarasi sta.
Se aprinde rosu din nou, din urma claxoneaza celelalte masini. De ea se apropie un politist care o intreaba:
- Doamna doreste alta culoare?

Legenda: Bradutul meu, anul trecut. Anu` asta e si mai fain, o sa fac poze

Hawai Road...

A man on his Harley was riding along a California beach when suddenly the sky clouded above his head and, in a booming voice, God said, 'because you have tried to be faithful to me in all ways, I will grant you one wish.'

The biker pulled over and said, 'Build a bridge to Hawaii so I can ride over anytime I want.'

God replied, 'Your request is materialistic; think of the enormous challenges for that kind of undertaking; the supports required reaching the bottom of the Pacific and the concrete and steel it would take! I can do it, but it is hard for me to justify your desire for worldly things. Take a little more time and think of something that could possibly help man kind.'

The biker thought about it for a long time. Finally, he said, 'God, I wish that I , and all men, could understand women; I want to know how she feels inside, what she's thinking when she gives me the silent treatment, why she cries, what she means when she says nothing's wrong, why she snaps and complains when I try to help, and how I can make a woman truly happy.

God replied: 'You want two lanes or four on that bridge?

Viata ca un Puzzle

Viata ca un Puzzle. Ma refer la jocurile alea cu bucatele de carton taiate in forme cat mai complexe posibil. Din vara am descoperit noua dimensiune a acestor jucarele. Cautam o activitate pe care sa o facem in comun eu cu fi-meu (care tocmai a implinit 22, de cateva zile) cu care am o relatie nitel mai complicata decat tata-fiu (si pe care, uneori voluntar, alteori obligat l-am neglijat suficient de mult incat sa ma cam traga de ciuf).
Probabil ca am sa va pun si niste poze, dar oricum e o ocupatie extrem de placuta. Si nu numai, imi ofera o imagine asupra felului in care eu ma construiesc pe mine. Pompos spus, dar corect.
E vorba despre viziunea asupra pieselor, despre asteptari si despre cum astea se potrivesc impreuna.
Vreau sa contruiesc un colt, un desen, o umbra, o tusa de culoare. Care poate insemna un copac, o casa, o lumina sau o umbra. Si ma astept sa fie intr-un fel anume. Caut piesele care ar putea sa o compuna pana ce incep sa ma doara destele. Si nicicum nu le gasesc. E momentul sa ma opresc si sa schimb ceva care nu e legat de puzzle ci de felul in care eu il vad. Adica sa schimb "locul, unghiul", paradigma. Ori doar sa ma mut in alta parte a imaginii.
Aduni piese maruntele, unele le compui pe masa fara sa stii exact cum se vor "lega" in ansamblul desenului, uneori te opresti, obosit, mai stai sa ti se limpezeasca privirile si reiei de la coltul opus. Ori pe alta nuanta.
Si intr-un tarziu, pui si ultima piesa.

Reintalnirea

L-am cautat de o bucata buna de vreme. Exista ceva asa deosebit la el, ceva ce nu gasesti cu usurinta. Daca as fi platit pentru asta, as depana o poliloghie (insuruire mixta, unele verzi, altele uscate) si mi-as castiga cinstit painea.
Mi-amintesc de instructorul meu de la yoga, pe care l-am parasit fara explicatii dupa vreo 4 ani, mai bine-zis de ce ne tot spunea: "un gram de practica face mult mai mult decat o tona de teorie"
Asadar, ce-ar fi sa nu asteptati sa va deslusesc eu ce si de ce, cautati, downloadati si priviti si voi "Forrest Gump".
Ca doar despre aia vorbiram pana acuma, nu?

Canepa si marijuana

Imi amintesc si-acum despre panza de canepa, tesuta in satul mamei  mele. Eram pustan de generala, si-am participat la o "campanie" de-a ei, de facut prosoape de bucatarie. De la semanat canepa, "topit", melitat, tors, tesut si toata veselia. Nu, ai mei nu erau veseli, ei munceau si-atat. Dar ceilalti si mai ales, noi, copiii, ne-am bucurat de toate astea.
La Stiinte despre natura, imi amintesc despre canepa ca se planta in marginea lanurilor, pentru a indeparta "pascatorii". Si-am vazut asta si pe viu, era normal si trebuia facut. Iar planta era utilizata, apoi, din plin.
In timp, treptat, canepa a disparut din viata mea, din vietile noastre. Nu mi-am dat seama ce mare si importanta lipsa era pana cand m-a tras de maneca un mail primit de la niste prieteni. Cred ca e cel mai simplu sa il redau aici si pentru voi.

Utilizarile incredibile ale canepei

Ştiaţi că planta denumită cânepă are peste 25.000 de utilizări? De la alimente, vopsele şi combustibili, şi până la îmbrăcăminte şi materialele de construcţii, cânepa e folosită peste tot. Urme de cânepă se găsesc chiar şi în pliculeţele de ceai Lipton. Şi chiar şi la o parte din maşinile fabricate azi, se găseşte tot cânepă.
Cea mai veche dovadă despre utilizarea ei o reprezintă o bucată de ţesătură de cânepă, descoperită în Mesopotamia, şi datând de peste 10.000 de ani. Cea mai veche hârtie provine din China, în urmă cu două milenii, şi este făcută din fibră de cânepă. Chiar şi faraonii au utilizat cânepa în construcţia marilor piramide.
Cânepa a devenit atât de importantă în Anglia secolului al 16-lea, încât regele Henry al VIII-lea a aprobat o lege în anul 1553 prin care îi amenda pe fermierii care nu creşteau pe pământurile lor cel puţin un sfert de acru de cânepă pentru fiecare 60 de acri deţinuţi.  În America, au existat perioade în care puteai chiar plăti impozite în natură, în cânepă. În anul 1850, în SUA existau mai mult de 8.000 de ferme de cânepă.

La fiecare 3,6 secunde câte un om moare de foame. Seminţele de cânepă sunt cele mai hrănitoare şi o soluţie economică pentru a pune capăt foametei de la nivel mondial. Cu o concentraţie de 80% de „grăsimi bune” de care corpurile noastre au nevoie pentru menţinerea unei sănătăţi acceptabile, precum şi proteinele şi aminoacizii deţinuţi, cânepa reprezintă un echilibru perfect necesar alimentaţiei umane.

Primul motor diesel a fost proiectat să folosească uleiuri vegetale, printre care s-a folosit şi uleiul de cânepă. În anii 1930, Henry Ford  a produs un automobil care era compus 70% din material plastic realizat din cânepă. Picturile marilor artişti Rembrandt, van Gogh sau Gainsborough au fost realizate pe pânze din cânepă, folosindu-se acuarele extrase tot din aceeaşi cânepă.
Peste 50% din pesticidele folosite în lume sunt utilizate în cultivarea bumbacului. Dar cânepa este un material de 8 ori mai puternică decât bumbacul! Cânepa poate creşte într-o sută de zile, fără folosirea erbicidelor şi pesticidelor, astfel ajutând la protejarea mediului înconjurător. De asemenea, din cânepă s-ar putea fabrica hârtie de ziare sau de cărţi, mult mai rezistentă decât cea produsă din lemnul copacilor, ajutând astfel şi prezervarea pădurilor care produc oxigenul atât de necesar vieţii.
Şi totuşi, de ce cânepa este atât de marginalizată în zilele de astăzi? Doar pentru că din ea se produce şi marijuana?
Canabisul e periculos, dar nu pentru corpul uman, ci pentru marile companii

Marijuana e periculoasă, e adevărat, dar nu pentru corpul sau mintea umană, ci pentru companiile petroliere, pentru industriile chimice, de alcool şi de tutun. Afaceri uriaşe, în care se învârt milioane de dolari şi putere, au ascuns adevărul de ochii publicului.

Dacă s-ar afla faptul că acest canabis ar putea fi folosit în produse comerciale, acest lucru ar crea o adevărată bombă atomică la scară industrială! Întreprinzătorii n-au fost învăţaţi niciodată despre potenţialul extraordinar al canabisului, pentru că cei foarte bogaţi au conspirat pentru a oferi dezinformări asupra publicului cu privire la această plantă care, dacă ar fi folosită în mod corespunzător, ar ruina marile companii din domeniile mai sus menţionate.
De unde provine cuvântul „marijuana”? El a fost folosit pentru prima dată la mijlocul anilor 1930 pentru a defăima buna imagine şi istoria fenomenală a plantei de cânepă. Dar iată care sunt faptele înregistrate de-a lungul timpului despre cânepă:
- toate manualele şcolare din SUA au fost tipărite pe hârtie realizată din cânepă până în anii 1880;
- în SUA, din 1631 şi până la începutul anilor 1800 era legal să-ţi plăteşti impozitele sub formă de cânepă;
- refuzul de a creşte cânepă în America, în secolele 17 şi 18, era ilegal. De exemplu, în Virginia, pentru o perioadă de timp, puteai ajunge în închisoare dacă refuzai să creşti cânepă;
- George Washington, Thomas Jefferson şi alţi preşedinţi ai SUA, de la începutul istoriei statului american, au crescut cânepă;
- 80% din toate textilele, confecţiile, hainele etc. erau făcute din cânepă, până când în anii 1820 s-a introdus cultivarea bumbacului;
- primele biblii, hărţi, Declaraţia de Independenţă a SUA, toate au fost scrise pe hârtii realizate din cânepă;
- în anul 1916, guvernul SUA a previzionat faptul că până în anii 1940, toate ziarele vor fi tipărite pe hârtii de cânepă şi astfel nu va mai fi nevoie ca arborii să fie tăiaţi. Studiile arătau că 1 acru de cânepă echivalează cu 4,3 acri de arbori;
- vopsele şi emailuri de calitate au fost realizate din sămânţa de cânepa până în 1937 (în SUA);
- primul model de maşină „T”” pentru Henry Ford mergea pe gazolină extrasă din cânepă, maşina însăşi fiind realizată din cânepă. Maşina avea tăblii de plastic obţinut din cânepă, care erau de 10 ori mai rezistente faţă de oţelul.
- revista „Mechanical Engineering Magazine” (februarie 1938) a publicat un articol intitulat „Cea mai profitabilă cultură ce poate fi crescută”, arătând că aceasta nu poate fi decât cânepa.
- iată un fragment dintr-un film documentar de 14 minute, realizat în 1942 de Departamentul Agriculturii din SUA, prin care se încurajau fermierii americani să crească cânepa pentru a susţine efortul american de război:  „Cânepa există dinaintea construcţiei templelor greceşti. Timp de mii de ani, această plantă a fost folosită în China pentru realizarea îmbrăcăminţii. [...] Acum în Filipine şi în Indiile de Est, cânepa se află în mâinile japonezilor. Cânepa americană este necesară atât pentru industria militară, cât şi pentru celelalte industrii ale noastre.”

- cultivarea şi producţia cânepei nu face rău mediului înconjurător. Agenţia Americană de Dezvoltare (USDA) a confirmat acest lucru arătând că această plantă produce de 4 până la 7 ori mai puţină poluare decât ceilalţi înlocuitori organici ai acestei plante.

Conspiraţia DuPont împotriva cânepei
În anul 1937, marea corporaţie petrochimică DuPont şi-a patentat procesul fabricării plasticului din petrol şi cărbune. Raportul anual al companiei le-a recomandat acţionarilor săi să investească în noua sa divizie petrochimică. Produse sintetice ca materialele plastice, celofanul, celuloidul, nylonul etc., puteau fi realizate din petrol. Industria naturală a cânepei ar fi ruinat afacerile DuPont cu peste 80%.
Cine credeţi că era un investitor important al companiei DuPont? Andrew Mellon (1855-1937), care a devenit Ministrul Finanţelor pe timpul preşedinţiei lui Hoover. Mellon l-a numit pe Harry J. Anslinger, nepotul său, la conducerea Biroului Federal de Narcotice şi Droguri Periculoase. Intenţia era foarte clară: cânepa trebuia să fie declarată ilegală, întrucât ameninţa afacerile de miliarde de dolari. Aceşti oameni au introdus un cuvânt mexican obscur „marihuana” pe care l-au „împins” în conştiinţa Americii.

Manipularea mass-mediei în privinţa cânepei
La sfârşitul anilor ’20 şi în anii ’30, în ziarele americane a început o campanie care scotea în evidenţă lucrurile groaznice privind marijuana. Pericolul marijuanei era prezentat în ştirile de primă pagină. Cititorii au fost învăţaţi că marijuana era responsabilă pentru toate de la accidentele de maşină până la pierderea moralităţii.
Filme ca „Reefer Madness” (Nebunia marijuanei) (1936), „Marihuana: Assassin of Youth” (Marijuana, asasinul tinerilor) (1935) şi „Marihuana: The Devil’s Weed” (Marijuana, iarba diavolului) (1936) erau pelicule propagandistice, create de aceşti industriaşi pentru a înlătura un duşman. Scopul lor era acela de a câştiga simpatia publicului, astfel încât să poată fi adoptate legile anti-marijuana.
În anii 1930, oamenii erau foarte naivi, chiar la limita ignoranţei. Masele erau ca oile, aşteptând să fie conduse de către cei puţini. Toate ştirile prezentate în ziare, sau la radio, erau considerate a fi adevărate.
Pe 14 aprilie 1937, legea interzicerii marijuanei a fost introdusă în House Ways and Means Committee (comitet parlamentar din cadrul Congresului SUA), singurul comitet care poate introduce un proiect de lege în camera legislativă, fără a fi dezbătut de alte comitete. Preşedintele acestui comitet era Robert Doughton, care era un apropiat al companiei DuPont. El s-a asigurat că legea va trece prin Congres.

Dr. James Woodward, doctor şi avocat, a depus mărturie, mult mai târziu, din partea Asociaţiei Medicale Americane, că motivul pentru care această asociaţie nu a denunţat legea interzicerii marijuanei mai devreme, a fost faptul că ea tocmai descoperise că marijuana era de fapt cânepa.
În septembrie 1937 cânepa a devenit ilegală. Cea mai folositoare recoltă din lume a fost identificată cu un drog, iar de atunci, planeta noastră suferă. Congresul american a interzis cânepa pentru că i s-a spus că ea este cel mai mare drog cauzator de violenţă. Anslinger, şeful Comisiei de droguri, a promovat ideea că marijuana îi face pe consumatori să se comporte extrem de violent. În anii ’50, sub ameninţarea comunistă din SUA, acelaşi Anslinger a afirmat exact contrariul: marijuana te va linişti atât de mult, încât soldaţii americani nu vor mai lupta deloc. Care e adevărul?

Cânepa, planta minune
Cânepa are o fibră de calitate mult superioară celei produse din lemn. Mult mai puţine chimicale sunt necesare pentru a fabrica hârtia din cânepă, decât hârtia produsă din lemn. Unui copac îi ia zeci de ani de zile pentru a ajunge la maturitate, pe când cânepei îi este destul un singur sezon.
Iată câteva din întrebuinţările pe care cânepa le-ar putea aduce omenirii:

1) Toate materialele din plastic ar trebui realizate din ulei de sămânţă de cânepă. Materialele plastice din cânepă sunt biodegradabile. De-a lungul vieţii lor, ele se descompun şi nu fac rău mediului înconjurător. În schimb, materialele plastice făcute din petrol ruinează natura; ele nu sunt biodegradabile şi fac mare rău planetei. Materialele plastice făcute din cânepă nu vor distruge ape curgătoare aşa cum au făcut DuPont sau alte corporaţii.

2) Din cânepă se pot face medicamente. Să nu uităm că în trecut, Asociaţia Medicală Americană sprijinea tratamentele pe bază de canabis, care sunt mult mai naturale şi mai puţin nocive pentru organismul uman, decât medicamentele care se bazează pe compuşi petrochimici.
Cânepa ajută la lărgirea arterelor, astfel încât sângele să poată circula mai bine. De asemenea, cânepa conţine THC, un agent activ, care ajută în bolile de astm şi glaucom.

3) Cânepa poate ajuta la combaterea foametei în lume. O mulţime de produse alimentare pot fi realizate din cânepă. Seminţele de cânepă conţin proteine naturale în cantităţi mari. De asemenea, ele conţin doi acizi graşi esenţiali care ajută curăţarea trupului de colesterol. Aceşti acizi graşi nu pot fi găsiţi în altă parte în natură.

4) Din cânepă se pot face haine durabile. Hainele realizate din cânepă sunt extrem de durabile de-a lungul timpului. Dar în anumite state din SUA ca de exemplu în Kentucky, s-a ajuns la măsuri extreme, ca de exemplu, purtarea hainelor făcute din cânepă fiind considerată o infracţiune. Vă imaginaţi să fiţi arestat pe stradă pentru că purtaţi blugi din cânepă?

Spuneţi NU manipulării marilor companii!
Lumea e nebună…dar asta nu înseamnă că voi trebuie să vă alăturaţi nebuniei. Adunaţi-vă şi împrăştiaţi vestea. Spuneţi oamenilor, inclusiv copiilor voştri, adevărul. Folosiţi produsele din cânepă. Eliminaţi cuvântul „marijuana” şi gândiţi-vă la povestea care a fost creată. Luptaţi împotriva propagandei care a fost realizată doar pentru a-i favoriza pe cei bogaţi. Cânepa trebuie să fie utilizată în viitor, căci avem nevoie de o energie curată pentru a ne salva planeta.
Spălarea creierelor de către marii producători din industria petrochimică, a tutunului şi a băuturilor alcoolice continuă. Reclamele de la TV spun că „dacă cumpăraţi marijuana, contribuiţi la asasinate şi la războaiele dintre bande”. Ultimele reclame de la TV spun chiar că „dacă cumpăraţi marijuana, sprijiniţi terorismul!” Incredibil! O plantă atât de minunată, cum este cânepa, a devenit între timp una de factură „teroristă”. Atât de departe a ajuns manipularea.
Dar nu uitaţi câteva cifre foarte elocvente: 1/2 de milion de decese anual în lume se produc din cauza fumatului! 1/2 de milion de decese anual în lume se produc din cauza alcoolului! Dar nimeni n-a murit până acum din cauza canabisului! Industria petrochimică a distrus natura, şi nu folosirea cânepei. Care sunt adevăraţii ucigaşi? Nu cumva alcoolul, ţigările, petrolul, chimicalele?
Prejudecata că marijuana ar crea o stare apropiată stării de beţie este una falsă. E adevărat că marijuana te face să simţi că timpul se scurge mai încet, şi astfel poţi deveni mai sensibil. Dar astfel, poţi aprecia mai mult artele şi poţi deveni mai aproape de natură, starea acestea fiind total opusă stării de beţie. Deci, din contră, devii mai conştient.
În concluzie, motivul pentru care cultivarea cânepei este considerată a fi ilegală şi dăunătoare, este faptul că…MILIARDARII PLANETEI DORESC SĂ RĂMÂNĂ ÎN CONTINUARE MILIARDARI, în detrimentul beneficiilor evidente care s-ar putea obţine din cânepă!
 

Traducere după http://www.world-mysteries.com/marijuana1.htm
Dr.Eng.Neculai Gradinaru
Senior Research
Institute of Solid Mechanics of Romanian Academy
http://www.world-mysteries.com/marijuana1.htm

[Non-text portions of this message have been removed]

Vine iar Vacanta!

A mai trecut inca un an, tic-tic-tic (ceasu` meu abia acum invata sa il spuna si pe "tac")
Incerc sa nu-mi petrec intervalul dintre doua vacante asa ca-n statia de autobus. Nu intotdeauna e simplu de facut, mai ales cand ma gandesc la "peste o saptamana sunt la 3 ceasuri de zbor de Stambul"... , o ora in aeroport, cu o transbordare grabita, inca un ceas si ceva pana la Otopeni si vreo 5 cu trenul pana la noul meu "acasa". La familia mea.
Nevasta-mea e o persoana ascunsa. Nu vorbeste prea mult si nu spune nimic despre ea. Nici important nici neimportant. Le tine pentru ea. Nu analizez acum cauze, doar raportez.
Eu, pe de alta parte, dau impresia ca "torn tot". E o impresie. De fapt, ce consider cu adevarat important nu spun aproape nimanui. Deruta, cred, vine de la diferenta majora intre ce considera altii a fi important in vietile lor si ce este pentru mine important, cu adevarat important, in calatoria mea.
Ca si oleaca mai devreme, imaginea e aleasa doar fiindca-mi place. Mie.
Last edit: pisicii sunt bine-merci. Au halit deja, impreuna cu mama lor, o punga de mancare de pisici. Nu sunt convins ca le fac un bine cu asta. Imi face mie bine, asta e cert.

Diaree verbala

Raportez: Pisicii sunt bine-merci. Cresc. Le dau lapte indirect si ma cujet sa iau si ceva haleala pentru pisici, sa le-o dau, deocamdata, tot indirect. Ca sampania la romani, prin reprezentantu` lor.
Da` nu despre asta voiam io sa va povestesc az` de dimineata. Ci despre Catalin, pretenu` si colegu` meu. Seful de echipa, cu care lucrez foarte bine. Iar o iau pe langa, dar trebuia sa stiti doua vorbe despre personaj, nu?
Ei bine, de fapt vorbesc despre mine, batand saua. Catalin e aproape la fel de bun de papagal ca mine. Si asa incep sa o inteleg pe nevasta-mea, cand nu mai rabda. Ea e o persoana concisa. Ca sa nu spun chiar tacuta, fiindca e posibil a) sa nu ma credeti si daca totusi, o faceti - b) sa deveniti invidiosi. Iar pentru mine, discursul cotidian e un labirint, o intreaga structura. La fiecare intersectie, o apuc in stanga, revin, in dreapta, revin, mai merg nitel pe culoarul principal si iarasi digresez. Pentru cel care sta in cabina de pilotaj e un sport interesant si incitant, o aventura in memorie si un exercitiu de asocieri. Pentru cel care alearga sa se tina de tine e obositor. Si nu mi se parea asa niciodata, abia acum, cand il mai ascult pe Catalin si recunosc modelele si ticurile si sabloanele, ma apuca toti piticii cerebrali.
Si incerc sa muncesc nitel cu mine, sa vedem ce-o sa spuna Sefa cand ajung acasa. Insh`Allah!
Ce legatura are poza cu povestea? Chiar niciuna, asa ca nu va mai batetz` capetele! :D

Arminstiu sau Pace?

Anual, la mine-n curte e invazie de pisici. O matza "bagaboanta" a gasit ca e un loc sigur si nu ezita sa il re-foloseasca.
Acu`doi ani nu stateam aci si deci nu am colectat date.
Anu` trecut m-a iritat cumplit. Varianta de a schilodi sau afecta cumva pisicii (asta e un termen inventat de mine, asa ca nu va mai uitati in DEX, si se refera la aia micii) e inafara de orice discutie. Matza a fatat la mine-n curte si asta e ca ploaia, iei masuri (ploiere le spune la masurile alea, ca umbrelele sunt sa faca umbra, nu?) dar nu o poti impiedeca. Anul trecut avea si un loc mai ascuns, trebuia sa ma uit cu oglinda sa ii vad puii.
Anu` asta am fost doar surprins, si azi m-am gandit ca ar trebui sa ma bucur ca ma considera demn de incredere. Pe mine si curtea mea. Desi, datorita "micilor amenajari", locul acela sigur nu mai e disponibil. Asa ca i-a aciuat (pisicii, tuspatru) in spatele AC-ului mobil. Ii vad de pe trepte, cand intru-n casa si cand ies. Asa ca pot sa vad si cum evolueaza. M-am gandit sa le pun si un pic de lapte, intr-un castronel. Anul trecut asta mi se parea a fi un sacrilegiu la adresa Majestatii Noastre de Mare Stapan in Curtea Sa si care nu a fost consultat inainte de Invazie.
Se pare ca am mai crescut nitel.

Se dau: un stalp de la iluminatul stradal. Un betiv si un poli-militian.
Betivu', in deplinatatea tuturor celor patru picioare ale sale, da ture stalpului. Politaiul il vede.
- Ce faci aici, to`arsu` betiv?
- Imi caut, hac, cheile, sa traiz!
- Aici le-ai pierdut, to`arsu` betiv?
- Nu, sa traitz, pe alee acolo, da` aici e lumina, in pana mea!

btw - daca vreti sa vedeti & intelegeti figura alatura, o onorati cu un click

Dreptul fundamental la indoiala

Este cineva care se indoieste ca are dreptul sa respire, din nastere, fara a fi trecut in Constitutie sau legiferat in vreun alt fel?
Dreptul la libertate este atat de despicat-in-patru-ori-mai-multe-parti incat pentru orice observator prezent e evident ca el inca nu exista. Nautul inlocuieste cu drag cafeaua. Pofta buna!
Dreptul la fericire e inutil. Legiferarea implica dreptul la "cautarea fericirii", care-mi aduce aminte de Ulysse (numai Drumul e interesant...)
Insa un alt drept la fel de "printre primele" e dreptul la Indoiala. Dreptul meu omenesc de a nu fi sigur ca am inchis poarta, ca am oprit butelia si lumina la baie, ca am virat banii ieri la factura de internet. Are pe undeva legatura cu insusirea mea de a uita lucrurile marunte si inutile. Si totusi, nu vorbesc despre latura asta a dreptului la Indoiala. Mai cu viteza ma indrept spre partea ce priveste A avea dreptate si a decide. Care reflecta devenirea mea ca fiinta umana.
Pietrele sunt pe deplin convinse. Ele nu stiu multe, dar ceeace stiu doar stiu. Nu sunt convinse, mai mult sau mai putin de ceeace stiu. Doar stiu si atat. Nu poti argumenta cu ele, nu poti astepta o schimbare in constiinta lor. Ele au atins nivelul maxim de informatie pe care o pot asimila, devenint ceeace sunt: pietre.
Am cunoscut destul de multi Oameni-Pietre. Am inceput prin a-i cunoaste pe parintii mei. M-am caznit in copilarie sa ii mai clintesc dintr-ale lor, dar succesul a fost de scurta durata si durerea de picior semnificativa. Am renuntat si am inceput sa imi cultiv talentul de a-i ocoli. Dar partea buna a lucrurilor a fost negarea, pe care dupa ce am constientizat-o si analizat-o, mi-a revelat Starea de Piatra si metodele de evitare a ei (hahaha, ce pompos am zis-o, pfuuuuiii!).
Au trecut niste ani si am fost pus in fata deciziilor si alternativelor. Si apoi am intels ce il defineste pe un OM. Capacitatea de a decide, in mod sincron cu vointa sa. Nu de a reactiona ci de a decide. Nu de a raspunde ci de a initia frazele. Si uneori, de a renunta la decizie, din omenesti slabiciuni, fara a astepta sa se faca gaura in cer pentru asta. Simplu, ca o respiratie deasupra unei flori care, dezamagitor, nu miroase a nimic...
Nu sunt convins intotdeauna ca e cea mai buna decizie, ca am dreptate, dar nici nu pot evita decizia. Si atunci imi pastrez, mie insumi, indoiala, in partea nevazuta a Lunii. Si fiindca trebuie sa traiesc apoi cu ea, nu o las sa ma domine si sa ma modifice. Sa se transforme in stare de vinovatie. Prin simpla acceptare, ea devine parte din mine, asa cum au devenit, la vremea lor, cicatricea din frunte cand mi-am spart capul la 3 ani, juliturile de pe antebrat de cand jucam "pac-pac" si-am facut salturi inainte pe cioburile de sticla din iarba si multe altele care exista dar nu imi fac niciun rau.
Hai ca mai am de lucru pe langa casa. Mai povestim si alta data, acuma ca mi s-a desfundat organu' povestitului :))

Ce crede Zmaranda ca ie caznicia

La inceput, Dumnezeu a facut Uomul. Si l-a pus Mare Shef peste toate dobitoacele. Apoi Uomul a considerat ca dobitoacele sunt prea putin pentru marea sa sefie, fiindca ele nu erau in stare sa se extazieze in fata marii sale intelepciuni, capacitati de decizie, clarviziuni si a altor Marete Haruri si Infinite Calitati pe care El, Uomul, le poseda din belsug. Cuvantul cheie: le poseda, in intelesul sexual al cuvantului.
Si atunci, Uomul a facut o cerere verbala si Dumnezeu, dupa ce i-a aplicat o taxa pe valoarea adaugata, i-a facut Muierea. Si era Muierea asta placuta la privit, la pipait si alte indeletniciri (culinare, presupun, ca inca nu se inventase Pacatul*), desi ceva mai putin placuta la auzit (sau si asta abia dup-aia o fi aparut?)
Si s-au inmultit ei o vreme, si cand erau destui, a aparut si Preotul. Si cum statea el trist, asa, ca nimeni nu-l prea baga in seama, ca oamenii isi faceau treburile simplu si dupa capetele lor, a hotarat intr-o zi ca "pur si simplu, asa nu se mai poate". Si-atunci a inventat el Casatoria, cu toate betesugurile ei.
Iar a mai trecut o vreme, si racnind de se speriasera de-acuma cam toti vecinii, mai putin Gheorghe de la a saptea casa, care era vartos rau de urechi, de cand il calcase calu', mama dumneaiei a varat-o-n lume pe Zmaranda. Si-apoi, necurmat si fara ostoiala, ba prin viu grai ba prin paradigme, a ieducat-o. Si cand i-a venit menstruatia, era gata coapta. Pentru institutie. Nu aia a mai veche, naturala, ci a' mai noua, facuta de mainile Uomului. Caznicia (cuvantul deriva din termenul cazna, care se poate intelege ca efort facut de altcineva ca sa imi faca mie placere. Cat mai putina, si pe termen cat mai lung).
Si in capul Zmarandei, institutia asta venea cu o lista lunga de "trebuie sa", in mod armonios impletita cu una de "nu trebuie sa" si cu alta de "in focul iadului daca". Pe undeva, pe la coada, in zona scrisa marunt, era si dreptul de a fi fericita. P-ala Zmaranda nu l-a cetit, ca nu se inventase inca lupa, si deja ii cam slabise vederea. De la tors, cusut, tesut, in lumina lumanarii.
Si cum nu avea ea habar de clauza asta cu "ai voie sa", si-a petrecut toata viata intre trebuie si nu ai voie... a imbatranit frumos, a adunat multa intelepciune (de tipul "NU", evident) pe care a semanat-o in jur, in toate locurile bine udate si umbrite pe care le-a aflat.
Si asta poate dura foarte mult timp (aidoma pelicanului lui Jonathan), daca nu vine vreo demazela de la oras sa strice ea rosturile.

*Pacatul cu P mare, care include toate pacatele cu p mic. Include si Prostia cu P mare, dar nu include prostia cu p mic. Cine are pacate de pacatuit, sa le pacatuiasca, nu sa se planga!

Ochiul

Cand eram copil, sau ceva de genu' asta, am vazut printr-o revista (presupun ca era Cutezatorii, ca nu prea am de unde alege) o imagine. A unei linguri, vedere dinspre coada, cu invitatia de a recunoaste obiectul. Si desi aveam cu muuult mai multi neuroni vii decat am in zilele noastre, nu am reusit sa o fac.
Am renunta de cativa ani la jocurile dinamice, care mai mult imi antrenau degetele decat neuronii ramasi pe mal (nebauti, adica, in perioada mea umeda). Si m-am retras in zona HOG-urilor (Hidden Objects Game) si acolo iar mi se intampla cate ceva.
Datele initiale: o imagine, in general statica, si o lista de obiecte. Pe care trebuie sa le gasesti si sa le onorezi cu un click. Nu e greu, dar uneori cate un obiect simplu, si pe care nici macar nu-l caut in Englez-Roman proffesional dictionary, se incapataneaza sa nu "s-arate". Si singura solutie e sa fac o schimbare in asteptarile mele. In felul in care vad lucrurile. Ca si cum as apasa un buton si as schimba filtrul pe care l-am pus pe ochelarii dinspre Lume.
Cei mai multi oameni sunt prea grabiti ca sa isi acorde timp sa se uite a doua oara. Daca imaginea aia nu seamana cu o lingura, ea nu poate fi. Sfarsit. Dar daca e vorba despre un om, despre felul in care esti in stare sa il percepi, e posibil sa fie mai bine sa renunti la a te uita, in fuga, la o imagine, decat sa nu ai timpul necesar sa vezi "lingura" din mai multe unghiuri...