Ce crede Zmaranda ca ie caznicia

La inceput, Dumnezeu a facut Uomul. Si l-a pus Mare Shef peste toate dobitoacele. Apoi Uomul a considerat ca dobitoacele sunt prea putin pentru marea sa sefie, fiindca ele nu erau in stare sa se extazieze in fata marii sale intelepciuni, capacitati de decizie, clarviziuni si a altor Marete Haruri si Infinite Calitati pe care El, Uomul, le poseda din belsug. Cuvantul cheie: le poseda, in intelesul sexual al cuvantului.
Si atunci, Uomul a facut o cerere verbala si Dumnezeu, dupa ce i-a aplicat o taxa pe valoarea adaugata, i-a facut Muierea. Si era Muierea asta placuta la privit, la pipait si alte indeletniciri (culinare, presupun, ca inca nu se inventase Pacatul*), desi ceva mai putin placuta la auzit (sau si asta abia dup-aia o fi aparut?)
Si s-au inmultit ei o vreme, si cand erau destui, a aparut si Preotul. Si cum statea el trist, asa, ca nimeni nu-l prea baga in seama, ca oamenii isi faceau treburile simplu si dupa capetele lor, a hotarat intr-o zi ca "pur si simplu, asa nu se mai poate". Si-atunci a inventat el Casatoria, cu toate betesugurile ei.
Iar a mai trecut o vreme, si racnind de se speriasera de-acuma cam toti vecinii, mai putin Gheorghe de la a saptea casa, care era vartos rau de urechi, de cand il calcase calu', mama dumneaiei a varat-o-n lume pe Zmaranda. Si-apoi, necurmat si fara ostoiala, ba prin viu grai ba prin paradigme, a ieducat-o. Si cand i-a venit menstruatia, era gata coapta. Pentru institutie. Nu aia a mai veche, naturala, ci a' mai noua, facuta de mainile Uomului. Caznicia (cuvantul deriva din termenul cazna, care se poate intelege ca efort facut de altcineva ca sa imi faca mie placere. Cat mai putina, si pe termen cat mai lung).
Si in capul Zmarandei, institutia asta venea cu o lista lunga de "trebuie sa", in mod armonios impletita cu una de "nu trebuie sa" si cu alta de "in focul iadului daca". Pe undeva, pe la coada, in zona scrisa marunt, era si dreptul de a fi fericita. P-ala Zmaranda nu l-a cetit, ca nu se inventase inca lupa, si deja ii cam slabise vederea. De la tors, cusut, tesut, in lumina lumanarii.
Si cum nu avea ea habar de clauza asta cu "ai voie sa", si-a petrecut toata viata intre trebuie si nu ai voie... a imbatranit frumos, a adunat multa intelepciune (de tipul "NU", evident) pe care a semanat-o in jur, in toate locurile bine udate si umbrite pe care le-a aflat.
Si asta poate dura foarte mult timp (aidoma pelicanului lui Jonathan), daca nu vine vreo demazela de la oras sa strice ea rosturile.

*Pacatul cu P mare, care include toate pacatele cu p mic. Include si Prostia cu P mare, dar nu include prostia cu p mic. Cine are pacate de pacatuit, sa le pacatuiasca, nu sa se planga!