Am reintalinit in dimineata asta in minte sintagma, pe care unii poate ati lasat-o deja sa plece iar altii nu ati intalnit-o cotidian: puternic ancorat in realitate. Uzata de prea multa intrebuintare, si totusi cu sensurile inca ascunse. Si m-am apucat sa o "in patru despic".
Ancorat - oferta de stabilitate, de neschimbare, ancora asta e o piesa care iti salveaza viata in furtuna, inaintea tarmurilor pe care ai naufragia cu siguranta. Si totusi... cine nu l-a visat pe Robinson Eu? Daca nava sa avea o ancora buna si ferma el nu ar fi existat asfel incat sa devina robinson (cu r mic). Pe de alta parte, ar fi fost posibil sa isi incheie calatoria acolo, inainte de a incepe sa devina. E o alegere, nu? folosesti o ancora ori preferi sa cutreieri, dus de val... o alegere pe care o faci permanent, fara incetare si cu dreptul perpetuu de a-ti schimba optiunea...
Realitate - ce e totusi realitatea aia in care iti infigi ancorele? E ea chiar asa de ferma sau e cea mai mare iluzie? Ce e real? Job-ul tau zilnic, respiratia ta, lumina care iti gadila retina, senzatia greu de explicat a mainii tale pe sanul ei, gustul enorm al unui ardei iute, masina in care iti petreci mai mult timp decat ar fi normal, familia ta care [...], prietenii si crasma in care va intalniti, banii tai si casa ta, firma ta unde esti sluga sau ce? Asta sa fie oare Realitatea? Asta e locul in care dorim si reusim sa ne aruncam ancora? Acolo vrem sa ne fixam? Sa imbatranim agale si sa plecam? De acolo? Hmmmm....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu