Regasire

Am cautat-o de vreo patru, daca nu chiar de cinci ani. Imi umbla prin minte, asa cum iti umbla un refren al unui slagar, obsesiv* si totodata la distanta mai mare decat o lungime de brat, sa nu il poti atinge (ar trebui sa spun, poate, fiind vorba de un slagar, o lungime de ureche?). Ei bine, dupa ce am cautat-o printr-ale lui Rilke, Baudelaire si chiar Pound - am gasit-o, aidoma Poetului "Am cautat mereu umbra genelor/ Pe un obraz. Am cautat-o prin geografia/ rasaritenelor si apusenelor/ basme. Si n-am gasit-o./ Numai tarziu am gasit-o aci. Aci,/ in patria mea, la semintia mea.". Aidoma sa, si eu am gasit-o aici, intre prietenii mei vechi, in scrieri netalmacite. Pentru voi, iat-o aici:

“Al meu mi-e sufletul, ori mi-e strain ?
Mi-e sufletul de vechi amurguri plin,
Si-n mine plânge-un cântec fara grai,
- Asa cum într-un vechi amurg pe Rin
Cânta pe-o stânca zâna Lorelei.

Dar cântecul, de l-am stiut demult,
Sa-l spun acum nu stiu, stiu sa-l ascult.
Nu pot sa-l cânt, dar cânta-n mine-acum,
Asa cum apa curge lung, sau cum
Clipeste-o stea, ori serpuieste-un drum.

Al meu mi-e sufletul, ori mi-e strain,
Patruns în mine parca fara veste ?
- Mi-e sufletul adânc ca o poveste
În care e un vechi amurg pe Rin,
Si un luntras îndragostit de-o zâna.

Sunt cântecul pe care îl cântai
Luntrasului pe Rin odinioara,
Sunt cântecul cu care îl chemai
Sa moara,
- Si sunt luntrasul,
Lorelei...”

(Al. Philippide, Lied)

*vezi "Danga-langa, langa-danga/ Suna-n asfintit talanga/" etc, etc