Au trecut cam doua luni de cand am pozat ultima data gradina. E o bucurie sa ies in fiecare dimineata si sa o mai "hranesc" nitel. Ma rasplateste din plin pentru eforturi (care nu sunt deloc mari, sa fim seriosi, e un petecel de pamant).
Nu cred ca se intelege mare lucru din poza. Da, iti poti face o idee, iti poti imagina ca stii cum e.
Nu e adevarat.
Ca sa citesti Dune si sa o simti trebuie sa fii in Desert. Wahiba Sands e un loc potrivit, de pilda. Sa fii inconjurat de nisip, de caldura naucitoare si de vant in timp ce o parcurgi. Sa intre toate astea in mintea ta de dincolo de minte.
Asijderea, cand te uiti pe geam si vezi verdeata cu nemiluita, pe care NU E NEVOIE sa o ude nimeni de doua ori zilnic, nu poti aprecia un petec de verde. La nivel mental, da, poti pretinde asta, dar dincolo de minte nu exista consideratia si respectul pe care verdele il impune dupa ce ai traversat desertul.
"Pur si simplu, nu-i!"