Germanii, pr`etenii mei

 Acum niste anisori, unul dintre clienti avea un Mercedes 190SLK. Rosu. Si il promisese la o suma derizorie, fiindca nu avea unde umbla cu el.
Nu indrazneam sa visez la asa ceva pe atunci.
Nu am indraznit nici macar de cand am venit aici.
Si totusi, s-a intamplat. Un roman omanez, care e geambas de masini, a cumparat pentru nevasta-sa un 230 SLK.

O bijuterie cu ceva nerv si mai ales, cu Cruise Control, o chestie pe care o consideram ca obligatorie la masina pe care ma planuiam sa o cumpar. Desigur ca era vorba de o masina noua, desi nici una folosita dar bine intretinuta si cu niste viino-ncoa nu ar fi fost inafara listei.
Sotia lui, romanca din Iasi, convertita si extrem de "ortodoxa", a refuzat sa conduca "bolidu`" asa ca prietenului meu i-a convenit ideea sa schimbam Suzu al meu cu Mertzu lui si sa ne reglam conturile. A fost reciproc avantajos, ambele masini avand cam aceeasi varsta (in jur de 7 anisori, Suzu la 125.000 km respectiv Mertz la 192.000 km).
Mici probleme, aferente unei masini dintr-o tara fara Sevice, partial solutionate cu costuri minimale. O vizita de facut la unii care au computer de diagnoza pentru resetat sistemul, niste maruntisuri si e ca noua.
Oricum, una peste alta, a meritat si macar pentru ca schimba drastic ordinea de intrare in intersectii. Omanezu` are un respect profund pentru BMW si Mercedes. Si nu-ti taie fata cand esti cu asemenea oratanii pe sosea ori pe stradute.