Multa vreme eu am confundat Relaxarea cu Ne-Prezentza.Nu e greu sa o faci, dupa cum suntem educati, institutionalizat ori prin puterea exemplului.
A fi relaxat inseamna sa inoti cu placere in sensul de curgere al raului, fluviului sau ce parau o fi Viata ta. Sa te bucuri de ce se intampla, fara sa te incontrezi cu careva dintre ce-urile astea. Ele vin, tu le lasi sa treaca PRIN tine fara sa fii afectat. Suna a teorie de doi bani. Nu e. Fiindca, inafara dar nu chiar asa de departa inafara, deci inafara de arsura cu fierul rosu, alegi sa nu fii afectat sau alegi sa fii afectat. Revin, si actiunile fizice sunt, in final, cu ceva antrenament, pasibile de alegerea de care vorbim. Asadar, non-actiunea nu e pasivitate. E alegerea constienta si ferma de a nu Re-Actiona la ce ti se pune in fata (spate, stanga, dreapta, sus, jos). E ALEGERE. Alegerea implica Prezentza. Cand nu esti, nu poti alege, cand te-ai "pus pe automat", reactionezi. Ca muschiul electrocutat al brostei deja omorate. Nu e viu, dar se misca. La fel suntem, exact la fel. Plecat departe in cu totul alta parte decat ne calca picioarele, si totusi vorbind, aiurand prin somn, luand decizii, facand copii, imbatranind si plecand ca sa o luam de la capat, intr-un alt vis despre o alta viata si tot asa, la nesfarsit.
Pentru ca am incetat de a crede ca Relaxarea nu e Ne=Prezenta...
Initial asta ar fi trebuit sa fie o replica pe unul dintre grupurile unde, corect ar fi sa spun, nu prea mai activez. Dar am ales sa scriu aici, fiindca e parerea mea si ma priveste doar pe mine
