Lumea Motilor... un Univers cu regulile si cu recompensele sale aparte. Situat mult mai aproape de Genesa si infinit indepartat aglomerarilor urbane in care vietuim.
Am intrat acolo de mai bine de o zi si-o noapte, impreuna cu cele mai dragi suflete ale mele, in formatie incompleta, fiindca El Junior lucreaza in vacanta asta.
A fost o seara si apoi o dimineata. Si asta a fost abia ziua intai. In care ne-am petrecut timpul urcand pe vai, printre dealuri si paduri spre un loc rarisim: Detunatele. Cea golasa a fost obiectivul zilei, cea flocoasa fiind amanata, probabil, pe la anul. Si-am gasit in suisul pieptis o casa. Transformata cu drag si cu bun simt in loc de popas pentru turisti, centru al unui camping cu de toate si cu multa omenie. Iar casa aceea are o istorie a ei, care pe mine si azi ma impresioneaza adanc, prinsa in slova de Agarbiceanu. E casa celei care s-a numit Fefeleaga.
Cum ajung iar intre zidurile de beton am sa recitesc nuvela. Si am sa o vad altfel, nu ca o poveste despre cineva care avea un cal si careia ii murea copiii. Am sa citesc de data asta povestea vie a unui Om.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu