Eu sunt un om liber, care a descoperit destul de tarziu gustul libertatii personale (nu al libertinajului, atentie!!!) si care nu va face niciodata un pas neavenit in directia ingradirii libertatii indiferent cui, si cu atat mai putin a unui om pe care il si indragesc. De ce sa fiu gelos? Tu imi oferi ceace poti, atentie, consideratie, un salut sau ironie, indiferenta si chiar mai rau. Asta poti tu oferi, dar nu LA SCHIMB pentru sentimentele mele (ce troc murdar, bleah), ci atat esti tu capabil.
Iubirea iti da aripi, nu te pune in cusca, indiferent ca are barele de aur si podelele de diamante! Daca trebuie sa te intrebi despre un sentiment: "E sau nu e iubire?" analizeaza daca iti limiteaza sau iti deschide orizonturile si o sa ai si raspunsul. Cine e capabil de gelozie NU e capabil de iubire (in ciuda oricaror zicale cu iz de iarmaroc care mai circula oral), asa cum lumina nu e un intunerec pe dos ci e lipsa intunerecului.
E asa de simplu: iubire e tot ce ne inconjoara intr-un decor natural, lumina soarelui, aromele care plutesc si sunetele pe care nici nu le mai remarcam, totul, imagine, gand si simtamant. Cine nu simte asta in momentele de liniste, nu a gasit inca izvorul interior al dragostei. Iar cine l-a gasit nu se mai intreaba... pur si simplu, iubeste! Aidoma achizitiilor senzoriale care nu pot fi explicate ci trebuie incercate (degeaba va povestesc despre gustul unui sos pe care il prepar, nu e o senzatie, e un paleativ), aidoma, spuneam, si iubirea trebuie incercata, fara teama, fara prejudecati. Lumina e aceeasi, dar face lucrurile sa fie rosii, albastre, verzi, galene...la fel, iubirea e aceeasi, dar dupa locul in care se revarsa ea poate sa para de mai multe feluri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu