30 decembrie 2006

Iar despre relatii


Concluzia mea e ca in marea majoritate "sablonul" e cam asa: aspect rezonabil, caracter cat incape, minte multa, conversatie spumoasa, fidelitate de calugar(ita) si un munte de sentiment. Nu va vine sa radeti cand cititi asta? Daca nu, e ceva putred prin Danemarca. Mai fratilor, suntem oameni si caracteristica noastra principala ar trebui sa fie MOBILITATEA (daca este posibil in sens evolutionist, e absolut minunat) si atunci cand incerci sa aplici un template pe o persoana (sau chiar personalitate, daca este cazul) o sa ai surprize zilnice!
Da, sunt absolut de acord ca trebuie sa pornesti de undeva. Daca incepi cu o analiza amanuntita, cu dezbateri academicoase despre cate puncte procentuale are el/ea la diferite capitole din regulamentul tau propriu de agatat gagici/masculi, s-ar putea sa iasa un crah total. Metoda mea e absolut naturala si v-o spun in doua (exact) vorbe: imi place. Si apoi construim o relatie, daca dorim amandoi. Daca nu, asta a fost. Mi-ar fi placut si sa fiu cosmonaut si n-a mers. In etapa a doua vom analiza ce este fiecare si ce poate oferi, ca la "punerea in comun a electronilor", adica fiecare dintre noi are si electroni proprii si electroni de valenta care au fost pusi in comun, daca imi permiteti sa folosesc aceasta imagine care mi se pare sugestiva. Si daca se poate obtine o molecula stabila e perfect.
Iar pentru cei care vor spune ca la ei nu functioneaza criteriul meu, sau ca da rateuri grosolane, am si explicatia: daca nu stii ce doresti, de unde sa stii ce iti place? Daca nu stii nici macar cine esti, sau nu incerci sa te cunosti pe tine, cum o sa stii ce ti se potriveste cel mai bine? Abia cand ai trecut de aceste etape pregatitoare vei putea sa te bazezi pe alegerea dupa principiul "mi s-a lipit sufletul de tine, de ce sa mai caut?"
Aaa, si sa nu uitati ca dupa ce ne-am gasit un partener care sa fie, in momentul respectiv perfect potrivit, noi vom evolua, ne vom schimba, e ceva absolut normal, si daca nu evolueaza si relatia noastra va ramane mica si are sa ne stranga. Si cel de langa noi trebuie sa evolueze, o face pe calea lui sau pe o cale apropiata de a noastra si ne adaptam necontenit "firele" care ne leaga la locurile in care am ajuns fiecare. Sau renuntam sa pasim impreuna...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu