04 octombrie 2014

Acasa

Certitudinea si stabilitatea. Locul caldutz si confortul cotidian.
Garantie a stagnarii, dusmani ai evolutiei. Azi identic unui ieri, preambul al unui identic maine. Si deloc nu ma refer la ce e inafara ci la asteptari, la reactie si la abordare.
Locul surprizei a fost ocupat de atenta si grijulia planificare. Nimic lasat la voia intamplarii. Acelasi detergent de vase, acelasi model de inghetata, aceeasi felie de paine. Acelasi vanzator, aceleasi cuvinte, evident golite de continut. Acelasi casier plictisit. Acelasi drum, acelasi raspuns acelorasi intrebari. Sablon tipic al unei vieti fara nicio asperitate. Dormind o poti trai la fel de intens si cu exact acelasi rezultat.
Ei bine, prima schimbare posibila e sa te muti in chirie, intr-un loc unde nu poti sa cumperi o casa (nu din cauza lipsei de parale, evident). Adica in Oman. Aici e totul o surpriza. Nu vei gasi acelasi produs de doua ori, in doua ture de shopping. Nu vei fi convins niciodata ca da e da (nu este rar utilizat, spre deloc). Nu exista certitudini, doar zilnica portie de surprize (cele mai multe, surprinzator de iritante). La inceput, am luptat cu ei. Apoi am luptat cu mine, apoi m-am oprit din luptele inutile. E bine exact asa cum e.

Parintzeala

Va raportasem ceva mai demult ca mi-am facut datoria fata de specie: mi-am transmis genele si pot sa ma retrag din competitia pentru prasire.
Si totusi, dupa cum mi-am dat io seama destul de repede, "parintzeala" nu prea a fost una din calitatile mele. Sau din talentele mele native. Asa ca ar fi trebuit sa o invat, ca doar de aia mi s-au oferit doua ocazii. Si nu-sh` cum se face, am reusit de fiecare data sa ma fofilez. Ba o copiutza, ba o absenta, ba o demisie si uite am trecut fara sa absolv ambele clase. De-acuma, imbatranind io, mi-am cam luat gandul de la invatatura parintzeniei in viata asta. Si totusi, El are obiceiul sa lucreze in moduri misterioase. Mi-a trimis pisicozaurii, sa ma invete sa fiu parinte.
Da, adevarat. E complicata explicatia, dar asa s-a intamplat. Cand am ramas singur cu ei, am fost nevoit sa imi asum raspunderea pentru binele lor, fara sa ii deturnez de la drumul lor de pisici. Sa ma adaptez toanelor si nevoilor lor. Sa le ofer ce au ei nevoie, nu ce am io chef. Sa ii tratez dupa temperament si sa nu ii discriminez. Exact ce face o mama si nu prea face un tata, care stie ca exista cineva sa faca munca invizibila a parintzelii si isi permite preferinte si chiar absentze. Exceptie fac, uneori, tatii care sunt parinti singuri.

12 august 2014

Asfintit

Eu in lumea filmului nu prea sunt. Adica mai mult am veleitati de colectionar de filme decat de maniac cinefil. MASH-ul l-am iubit si pentru ca era scurt. Vreo 20-25 de minute acolo, exact cat pot io "dintr-o sorbire". Lung metrajele le vad si cate-o saptamana. Sau mai mult, da` nu spui. Si uite-asa, undeva-candva, pe la inceputurile internetului, cand Connexu` dadea dial-up gratis la abonati (si nu numai, de buna seama) am inceput eu sa colectionez filme. DivX si apoi sa le pun pe dvd-uri. Si primul DVD (contanand glorios 6 titluri la o rezolutie buna de telefon mobil - sa nu uitam ca actiunea descrisa anterior are loc prin anii de glorie 2000 si un picut) are printre cele 6 pe numitul Jumanji. Chiar daca Madam Dubtifire e mai haios, chiar daca altele sunt si mai grozave, io tot cu Jumanji am ramas pe podium sus.
In mintea mea, Jack Lemon si Robin Williams au fost multa vreme unul si acelasi, nu reuseam sa imi amintesc exact de care e vorba in propozitie.
Si de-acum Robin asteapta o noua reincarnare.

25 iulie 2014

Exorcizarea 2


Eu nu vorbesc "pisicheza". Si dupa cum bine stiti nici nu am fost vreun mare fan sau prieten al pisicilor, in general si al celor oplosite in curtea mea in special.
Ei bine, pisica (Babette) care "a venit o data cu casa" e inca la o distanta delta te mic de menopauza. Si comite pisoi ca mitraliera. Mieunatorii autohtoni sunt prea putin blanosi, au o alura de ogar afgan prost hranit si un temperament nervos si irascibil. Asta spre deosebire de Fluffy, orfanul. Cel care a venit brusc in timpul petrecerii cu Alberto de la Beninca. Si-apoi a ramas ca pisoi preferat in casa mea. Jiga vine din ce in ce mai rar, FatCat (care a devenit si el jigarit) sta de regula la usa din fata, ca mai vine un pic de racoare pe-acolo. Nu stiu daca ar fi in stare sa se descurce "in salbaticie" de cand nu mai vede cu un ochi si d-aia nu se dezlipeste de curte sau o fi avand el alte motive, ale lui si eu nu-s in stare sa le pricep. Oricum, pisicii mei simt schimbarea si se adapteaza si ei din mers. Nu stiu daca si lor are sa le fie mai bine de-acuma, dar ei nu au avut posibilitatea de a alege.
Insh`Allah, mergem inainte.


Tatiana Stepa - Cina oamenilor singuri

20 iulie 2014

Exorcizarea 1

Alungarea Demonului. Extirparea unei tumori care a crescut mult prea mult ca sa mai fie suportabila. Obisnuintele pe care le schimbi atunci cand exorcizarea a reusit.
Unii oameni vin in viata mea ca sa preia controlul, in interesul lor. Si cum sunt multe lucrurile de care imi pasa prea putin, ei chiar reusesc sa o faca in mod limitat. Ingustimea de spirit le poate oferi imaginea unei victorii totale, insa. De o viata imi gatesc si imi strang blidele de pe masa, respectiv le spal in cuveta. Nu am nevoie de nimeni care sa pretinda ca o face si sa ma puna pe somaj de la bucatarie, de exemplu, fara sa o faca intr-adevar. Nu sunt prea mult pe-acasa pentru a fi nevoit sa dau zilnic cu aspiratorul-mopul-carpele (chiar daca nu imi place, tot cam singur am facut asta intreaga mea viata). Si fiindca imi displace, m-am autoeducat sa pun lucrurile la loc, sa strang in urma mea, intr-un cuvant, cum zicea mama, sa pastrez in mod constant, curat, mai mult decat sa fac sporadic curatenii.

14 ianuarie 2014

Fetzele ascunse ale realitatii

O maşină se loveşte brutal de o căruţă. În urma accidentului, calul şi căruţaşul sunt răniţi destul de grav. Poliţistul vine la faţa locului şi, văzând calul chinuindu-se, într-un acces de milă, îl împuşcă. Apoi se îndreaptă către căruţaş, cu pistolul încă în mână, şi-l întreabă:
- Şi dumneavoastră sunteţi rănit?
- Nu, nu! Doamne fereşte, aşa bine nu m-am simţit niciodată!...

Intrebare: Ce este spiritual aici?