Am fost la o baza petroliera, in desert, pentru ceva mai bine de doua saptamani. Drumul de la mine, din Muscat si pana acolo tine cale de vreo 300 de kilometri si mai mult de jumatate e prin desert. Desertul cel adevarat, ucigator de arzator, prafos, murdar, si totusi...Cine n-a citit Dune ar face bine sa o faca. E vorba acolo despre "puterea Desertului". Ducele Leto le spune oamenilor sai ca e timpul sa se bazeze pe asta.
Am simtit. Am prea putine cuvinte sa o spun, dar am simtit-o. Exista, e reala si te asteapta sa o percepi. In Wahibah, prin oazele amenajate pentru turisti, e vaga, estompata si uneori o ascund de tot "domesticirile". Desertul iti taie respiratia si te umple de incantarea pura in fata unei forte greu de inteles si definit. Merita incercat, nu chiar 40 de zile, dar macar cateva ore. In Fahud au fost doua zile consecutive de furtuna. Cu vijelii care faceau aerul de nerespirat si iti luau vederea. O simpla furtuna, nu o Maica Furtuna. Si totusi, cata maretie!
Desertul salbatec. E locul unde nu-ti vine sa spui "in numele Tatalui, Fiului si Spiritului Sfant" ci mai degraba "Bismillah al-Rahman al-Rahim"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu