O carte trebuie sa fie ca un suc proaspat si dulce-acrisor. Sa alunece simplu si fara nevoia de a-l inghesui si ajuta. Pe vremuri, as fi spus poate ceva despre vin, dar nu-mi amintesc sa fi fost un mare fan al vinurilor, cu exceptia celui de curmale (ori de smochine), adus de tatal lui Otto, domnul Sharudi, de pe la Ierusalim. Parca mi-e dor de Maria, sora-nepoata a prietenului meu de tare-tare demult... Si desigur, si de ei.Ei bine, astazi dimineata am prins rasaritul pe tarm. Si am pozat nitel, si am mai fost odata si cu Simona pe la orele normale (daca esti alb, alea sunt 7-8) si apoi m-am destrabalat recitindu-l pe Stehpen King, cu al sau Jerusalem. Si de bucuria lecturii, mi-a venit in minte imaginea unui suc de calitate, cu un gust placut, nici prea in vreo directie sau in alta a zonelor limbii. Ceva ce curge lin si nu iti dai seama cand s-a terminat din pa(gina)har...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu