Lectura

O carte trebuie sa fie ca un suc proaspat si dulce-acrisor. Sa alunece simplu si fara nevoia de a-l inghesui si ajuta. Pe vremuri, as fi spus poate ceva despre vin, dar nu-mi amintesc sa fi fost un mare fan al vinurilor, cu exceptia celui de curmale (ori de smochine), adus de tatal lui Otto, domnul Sharudi, de pe la Ierusalim. Parca mi-e dor de Maria, sora-nepoata a prietenului meu de tare-tare demult... Si desigur, si de ei.
Ei bine, astazi dimineata am prins rasaritul pe tarm. Si am pozat nitel, si am mai fost odata si cu Simona pe la orele normale (daca esti alb, alea sunt 7-8) si apoi m-am destrabalat recitindu-l pe Stehpen King, cu al sau Jerusalem. Si de bucuria lecturii, mi-a venit in minte imaginea unui suc de calitate, cu un gust placut, nici prea in vreo directie sau in alta a zonelor limbii. Ceva ce curge lin si nu iti dai seama cand s-a terminat din pa(gina)har...

Jimny - asa-zisul Jimmy

Asta e masina mea de aci.
Un simpatic 4X4 de la Suzuky, bine facut si relaxant de condus. Nu e o masina de viteza, peste 120 nu prea ii convine, pe la 110 o tin pe autostrada si ne intelegem bine.
Are si un minus - cutia de viteze automata, desi cand stai in coada e buna si ea. Deh, daca ar fi toate in linie, unde ar mai fi farmecul?
Oricum, de cand am capatat si permisul (cadoul meu special de 1 Iunie) imi pare ca orasul s-a micsorat nitel. Si parca si timpul meu pentru mine are tendinta de a se dilata usurel.
Mai vedem noi, e tarziu si parca scot vorbele din mine cu clestele. Noapte buna si tie, cititorule!

Oceanul noaptea

Ieri a fost la asfintit, astazi a fost dupa ce s-a innoptat. Nu am mai facut baie-n mare pe-ntunerec pana acum. E o senzatie interesanta, mai ales ca in seara asta Oceanul a fost si putin agitat, si vedeam la lumina lunii valurile cum vin, de departe, umbre mai inalte intre umbre. O luna imensa, dar nu am asteptat sa apara si stelele. E seara si sunt obosit, ritmurile de aici sunt complet diferite si nu pot spune ca m-am adaptat. Inca. Nu stiu daca vreau sa ma adaptez, pana la urma la firma asta, care nu imi ofera nimic altceva decat salariu. Unde nivelul tehnic si tehnologic e departe, tare departe de firma lui nenea Viorel. Despre management, numai de bine, e sublim, aidoma agriculturii caragielesti. Suna a plangere, e doar o constatare. Un fel de explicatie ori motiv ca am descoperit inotul noaptea, dupa sapte. Fiindca atunci termin cu munca, desi uneori am ajuns in oras si la noua trecute de fix. Asta m-a ajutat sa imaginez un alt scenariu in care sa ma vad mai des in apa. Si asta e rezultatul. Senzatia nu se poate povesti. Deci cam atat cu vorbele...