Mama, mama, ce mult te-am iubit...

Vinerea trecuta, mama mea a trecut in eternitate.
A fost departe si acum e aproape.
Uneori mi-a fost tare greu sa inteleg, sa accept.
Si uneori am crezut ca nici macar nu pot sa o iubesc.
Acum, undeva, am un bun prieten.
Multumesc, mama, fiindca sunt.

Nicolae Labis - Biografie

Stiu eu, mama si-a zis ca ma nasc într-o zodie buna;
Plinului pântec asa îi cânta într-o noapte cu luna.
Trasnete reci de furtuna vedea cum în zare detuna.
Stiu eu, mama si-a zis ca ma nasc într-o zodie buna,
Ea mai vedea cum în sa voi salta împreuna
Cu îndrazneata fecioara-a pamântului, bruna,
Si-n goana nebuna vedea de pe-atunci cum rasuna
Tropotul lung si mereu al galopului meu.
Stiu eu, mama si-a zis ca ma nasc într-o zodie buna,
Si ca-s menit sa înving vesnicii si genuna.
Dar nu stia de pe-atunci ca în mine-o sa puna
Suflet prea grav si rasunet prea slab, ca aduna
Abur de vis si de boala ce-ar fi sa rapuna
Tropotul lung si mereu al galopului meu.
Iata-ma azi înarmat cu acele credinti,
Cu îndârjirea pastrata - cutit între dinti -
Dar cu prea multa dorinta sa vii, sa-mi alinti,
Bruna fecioara a pacii adânci si cuminti,
Tropotul lung si mereu al galopului meu.

Lady Fingers

Ieri (probabil prin 21 noiembrie am scris asta) am gatit (si mancat) pentru prima data in viata bame. Englezii le spun Lady fingers, si intr-adevar arata cam asa cum vezi prin filmele de animatie degetele vrajitoarelor. Simona mi-a spus sa ma gandesc la ele ca la niste fasole verde (pastai) si sa procedez asijderea. Doar ca nu le-am fiert inainte, le-am facut cu vinete, un tip ceva mai special, pe care le puteti vedea si in fotografie. Au fost delicioase, ceeace m-a determinat sa cumpar si sa gatesc iarasi in vacanta de Eid pe care am avut-o (si care, din pacate, ca orice lucru bun, se termina astazi)

Expeditie omaneza

Expeditie prin wadi-uri.
Descoperit apa termala.
Jucat badminton.
Vizitat locuri faine.

(poate editez asta, candva, cu mai multa inspiratie)

Drumuri

Într-o noapte, pe când se ruga, fratele Bruno a fost tulburat de orăcăitul unui broscoi. Încercările lui de a le ignora sunetele dizgratioase s-au dovedit inutile, asa că, exasperat, a sfârsit prin a striga pe fereastră:
- Tăcere! Îmi fac rugăciunile!
Fratele Bruno era un sfânt, asa că porunca lui a fost imediat ascultată. Toate creaturile vii din preajmă au tăcut, pentru ca sfântul să se poată ruga în pace.
În mintea lui Bruno a apărut însă o îndoială, care s-a părut chiar mai tulburătoare:
- Dacă Dumnezeu ascultă cu aceeasi plăcere orăcăitul broastei ca si psalmii tăi?
- Ce plăcere i-ar putea face lui Dumnezeu orăcăitul unei broaste? nu s-a lăsat mai prejos Bruno.
Dar vocea interioară a insistat:
- De ce crezi că a inventat Dumnezeu sunetul?
Bruno nu stia, asa că s-a decis să afle de ce. El a iesit la fereastră si a strigat:
- Cântă!
Orăcăitul broscoiului s-a auzit imediat, însotit cu veselie de toate broastele din vecinătate. Bruno a ascultat cu atentie zgomotele si si-a dat seama că dacă nu le mai opune rezistentă, ele nu mai sunt supărătoare, dimpotrivă, îmbogătesc tăcerea noptii.
Odată cu această descoperire, inima lui Bruno a intrat în armonie cu universul si pentru prima oară în viată el a înteles ce înseamnă să te rogi cu adevărat.
(Anthony de Mello) prin efortul prietenilor mei de la Raspandacul

Intelepciune milenara

Am incercat straiele pe care le folosesc, in mod normal, de multe mii de ani, popoarele din zonele calde ale lumii.
Desi noua, evropienilor, ni se par ciudate, ori chiar stranii, gandul mi-a spus ca nu e posibil ca intregi popoare sa nu stie ce e mai bine pentru ei in conditiile lor. De religie, cultura obiceiuri si confort.
Si-am gasit ca gandul meu fusese bun.