Astazi am primit mustrari fiindca sunt lenes la scris pe blog. E drept ca mi-e o lene de mor si as sta sa treaca nitel mai repede timpul, daca as avea certitudinea ca va rezolva ceva din cele pe care le astept. Dar parca trebuie putin ajutat, nu?
Colegul si prietenul meu Ghita nu intelege. Si nici macar nu mai incerc sa ii explic. El pune eticheta "egoist" atunci cand incerc sa ii spun ca eu sunt obligat sa ma ocup de mine, ca datoria mea fundamentala e fata de mine si apoi vin ceilalti. Ca e modul in care se poate schimba lumea, ca sa devina, nu neaparat mai buna, dar mai vie si mai adevarata. Un om care a stat putin de vorba cu sine insusi, care isi cunoaste nevoile, dorintele, calitatile si defectele stie exact ce doreste. Nu e o fiara care omoara mai mult decat poate consuma. Merge exact inspre tinta sa, fara sa complice existente, nici a sa si nici a participantilor la drum (nu la trafic, hahaha). E un partener confortabil. E placut de trait cu el, te poti baza pe el si ii poti oferi ce ii e de folos. Nu spun ca are certitudini, fiindca numai impietritii au asa ceva, dar vede viata ca un dar. Locuieste in sine insusi si primeste tot ce e de primit ca atentii cotidiene din partea vietii si nu ca drepturi ale sale. E tot timpul viu si atent, fiindca ieri nu mai e si maine cine stie pe unde rataceste... Nu il sperie nimic, fiindca el e tot ce are si nu il poti lipsi de asta, nici chiar daca il lasi fara vremelnica locuinta care e in mare parte apa. Trateaza tot ce vine in mod egal si se bucura de toate ca si cand ar fi primele si ultimele. Iubeste oamenii fiindca recunoaste in fiecare Scanteia care populeaza trupul.
Dar mai presus de toate, fiindca vede si cunoaste Jocul, si chiar participa la El, evita cu strictete sa se ia prea in serios.
*imaginea o am de la EA, si nu stiu cine a "comis-o". E un loc in care inca nu am ajuns. Merita sa o tratati cu un click
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu