"V-ati născut împreună si împreună veti rămâne mereu.
Veti fi împreună când aripile albe ale mortii vă vor risipi.
Da, veti fi împreună în chiar memoria tăcută a lui Dumnezeu.
Dar lăsati spatii între voi,
Iar vânturile văzduhului lăsati-le să vie si să danseze pe acolo.
Iubiti-vă unul pe celălalt, dar nu vă faceti din dragoste o-ncătusare,
Mai bine să fie o mare învolburată între tărmurile sufletelor voastre.
Umpleti-vă unul celuilalt potirul, dar nu beti amândoi dintr-unul singur,
Împărtiti-vă pâinea, dar nu mâncati din aceeasi felie,
Cântati si dansati împreună, si bucurati-vă, dar faceti astfel ca fiecare dintre voi să fie singur.
Întocmai cum strunele lăutei vibrează fiecare, dar cântă împreună,
Dăruiti-vă inimile, dar nu le dati pe mâna celuilalt înspre păstrare
Căci numai mâna Vietii poate să vi le cuprindă
Fiti împreună, dar nu foarte aproape
Căci stâlpii templului stau la depărtare unii fată de altii
Iar stejarul si chiparosul nu cresc unul în umbra celuilalt."
(Kahlil Gibran)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu