Miracolele se produc in mod continuu, intre doi pasi pe care ii fac, intre doua bateri de pleoapa, cu toate ca multe trec neobservate. Am invatat limbajul cuvintelor pentru a putea vorbi cu oamenii si limbajul semnelor pentru a putea auzi Graiul de Miracole al Divinului. Si mi-e cea mai placuta incantare cand se ofera si altii sa il asculte dimpreuna cu mine, in locurile apropiate Raiului.
Au fost Acolo Pusa, Fane si Emilia. Si am "muschetarit" tuspatru prin bezna locurilor calauziti doar de Lumina Sa. Si de mai era nevoie, am inteles iarasi ca El se manifesta doar atunci cand OLDanny se retrage si nu mai actioneaza, nu mai gandeste, nu mai inoportuneaza. E-atat de multa Dumnezeire prin locurile acelea incat poti sa Ii auzi pasii, cand iti opresti gandurile sa mai zbarnaie prin minte. Cu greu mi-am regasit Cuvantul, cu greu am putut sa ma cobor inapoi in Cuvant. E atata bucurie pura in a asculta fara sa misti nimic din ce ti se spune, ca si cand ai privi mesajul pe un ecran in fata ochilor, il vezi, il primesti, dar nimic nu se misca in interior pana cand acesta se deruleaza si se pierde dincolo de lungimea vederii. Si atunci dai raspunsul care trebuie dat, nu cauti, doar iei raspunsul si il oferi, nu discuti, nu critici, nu mangai, nu inveti. Dai raspunsul care a sosit mai intai. Asta inseamna sa inalti statui tacerii. Asta e non-palavrageala.
"Si iarasi si iarasi, cuvintele seaca..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu