Constructorii de Lumi

Deseori m-am intrebat cine, unde si cum.
Deseori am privit ceturile de la orizont si am vrut sa stiu.
Deseori am crezut ca sunt lipsit de busola prin valurile care vin si pleaca.
Deseori am vrut mai mult sau altceva decat eram si decat primeam.
Deseori am iubit desi mi-a fost frica.
Deseori am uitat desi credeam ca nu se poate.
Deseori am lasat glasurile sa imi spuna si am ascultat.
Deseori am incetat sa fiu si am vrut sa fac.
Deseori am vrut sa nu fiu eu Creatorul Universului acestuia.

Florile Vietii

M-am intors de pe Drum cu o intrebare: "de ce vreau sa ma duc la Mures".
Cand are sa soseasca raspunsul, am sa fiu pregatit de plecare.
Dar am mai primit inafara intrebarii si un moment magic: am vazut toata padurea din fata mea, pana departe, in josul dealului, inflorita. Toti copacii erau numai flori, frumoase flori oferite privirii mele inca incomplet intoarsa inafara.
Care e legatura?
Cand voi afla asta?
Cat e de bine sa stii ca vei sti!

Traim intre miracole

Miracolele se produc in mod continuu, intre doi pasi pe care ii fac, intre doua bateri de pleoapa, cu toate ca multe trec neobservate. Am invatat limbajul cuvintelor pentru a putea vorbi cu oamenii si limbajul semnelor pentru a putea auzi Graiul de Miracole al Divinului. Si mi-e cea mai placuta incantare cand se ofera si altii sa il asculte dimpreuna cu mine, in locurile apropiate Raiului.
Au fost Acolo Pusa, Fane si Emilia. Si am "muschetarit" tuspatru prin bezna locurilor calauziti doar de Lumina Sa. Si de mai era nevoie, am inteles iarasi ca El se manifesta doar atunci cand OLDanny se retrage si nu mai actioneaza, nu mai gandeste, nu mai inoportuneaza. E-atat de multa Dumnezeire prin locurile acelea incat poti sa Ii auzi pasii, cand iti opresti gandurile sa mai zbarnaie prin minte. Cu greu mi-am regasit Cuvantul, cu greu am putut sa ma cobor inapoi in Cuvant. E atata bucurie pura in a asculta fara sa misti nimic din ce ti se spune, ca si cand ai privi mesajul pe un ecran in fata ochilor, il vezi, il primesti, dar nimic nu se misca in interior pana cand acesta se deruleaza si se pierde dincolo de lungimea vederii. Si atunci dai raspunsul care trebuie dat, nu cauti, doar iei raspunsul si il oferi, nu discuti, nu critici, nu mangai, nu inveti. Dai raspunsul care a sosit mai intai. Asta inseamna sa inalti statui tacerii. Asta e non-palavrageala.
"Si iarasi si iarasi, cuvintele seaca..."

A fost iar o Seara, inainte de a fi Dimineata

Iti multumesc dincolo de cuvinte, Cel Mai Bun Prieten al meu, pentru dragostea Ta neconditionata, care nu vrea sa vada ca de o zi ori de doua nu mi-am facut timp sa stam de vorba. Iti multumesc mai mult decat imi pot singur da seama ca mi-ai trimis toti acesti Ingeri pe care nu sunt in stare sa ii iubesc atat cat merita si atat cat imi doresc. Iti multumesc pentru ca ai creat pentru mine locurile in care distanta dintre noi sa fie mai mica decat casmirul si mi le-ai scos in cale, nu singur si nu singure. Iti multumesc pentru ca mi-ai ingaduit sa pasesc alaturi de aripile uriase ale solilor tai cu nume din stele, Simona, Maria, Iudita, Olimpia, Emilia, Tatiana, Iulia, Iulia si mai ales iti multumesc fiindca stiu ca mai sunt multi altii care asteapta sa vie. Iti multumesc pentru Lumina pe care mi-ai dat-o in noaptea in care am coborat treptele, lumina din jur, lumina din mine si lumina de sub pasi. Iti multumesc pentru raspunsurile Tale si pentru tacerile Tale. Iti multumesc pentru ca aud si Iti multumesc si cand ma ajuti sa n-aud. Iti multumesc fiindca m-ai facut sa fiu o poarta si Iti multumesc pentru ca ma ierti si iubesti si atunci cand n-am curajul sa ma deschid intrarii prin mine.
Iti multumesc, Doamne, pentru Lumina Ta din noaptea de Sanziene, cand ai pogorat-o aidoma Duhului peste noi, prietenii Tai, Prietene al meu!

Totul e OK!

E ok sa nu fii de acord cu mine.
E ok sa umbli prin lume cu pleoapele stranse.
E ok sa nu ma iubesti (cand eu te iubesc).
E ok sa ma iubesti.
E ok sa spui altceva decat mine.
E ok sa nu intelegi ce vreau iti spun.
E ok sa nu iti placa si tie aceleasi lucruri.
E ok sa nu iti placa azi ce iti placea ieri.
E ok sa te doara capul.
E ok sa nu te mai doara capul.
E ok sa ai nervi.
E ok sa nu mai ai nervi.
E ok sa vrei sa mergi altundeva decat vreau eu.
E ok sa nu iti placa toti prietenii mei.
E ok sa ai prietene care mie nu imi plac.
E ok sa citesti carti cu inimioare.
E ok sa te uiti la telenovele si sa bocesti.
E ok sa stii dinainte ce vreau sa fac.
E ok sa fii spurprinsa cand nu fac nimic din ce te-ai asteptat.
E ok sa fii tu insati, indiferent de mine.
E ok sa fii cu mine fara sa fii mai putin tu.
Si e la fel de ok sa fac si eu aceleasi lucruri.

Prietenii mei si actele lor de creatie

Mihaela:

Prepare to Launch
Emotions

Despre lucrurile simple

Lumina e simpla. Cand o vezi, o gusti, o mirosi si o pipai. Cand incepi sa teoretizezi despre ea, devine ba una ba alta, dar inceteaza de a mai fi un Dar si un Har. Ca toate lucrurile care vin de la Dumnezeu, si lumina trebuie iubita si traita, nu povestita. Si atunci e simpla, limpede si usoara. Nu ai nevoie de multa minte si nici de alte insusiri pentru asta. Ori ca esti sugar ori ca esti incarcat de vreme, poti sa simti lumina si sa te bucuri de ea.
Ei bine, lui OLDanny ii plac tare mult lucrurile complicate. El saliveaza cand are de proiectat instalatii coplesitoare, in stare sa ii provoace mintea si sa ii nedormeasca noptile. Il vad si il contemplu si spun: e bine. Nu sunt de acord cu lucrurile complicate, dar asta e treaba mea, nu e treaba lui. El se bucura de ele si eu ma bucur fiindca el se bucura.
Pare ceva in neregula aici?

Lumina lui Eu Sunt

Gandesc, deci exist.

Simt, deci exist.

Sunt, deci exist.

Eu Sunt.

Astea ar fi treptele devenirii.
Mai intai, antrenarea si ascutirea mintii. E necesara. Mintea nu te lasa sa vezi Realitatea, ea iti construiesti tot timpul structuri care sa o incetoseze, sa o acopere cu voaluri sau sa o intunece de-a dreptul. Mintea trebuie sa fie atat de ascutita incat sa ajunga sa isi surprinda, pe loc si fara umbra de indoiala, propriile strategii de camuflare si evitare. Abia atunci poti scapa de ea, poti sa o tranformi din stapan in servitor. Nu am spus ca e usor, poate sa dureze chiar si mai multe vieti, dar rezultatul e pe masura: o minte nu disciplinata, ci cumintita, oricand la dispozitia ta, oricand gata sa stea cuminte cand nu mai e nevoie de ea.
Si cand mintea s-a linistit, ramane " a simti" care nu se refera la simturi, totusi. E vorba mai degraba de "a intui", a cunoaste cu sufletul, a trai pe un nivel mai inalt (nu ierarhic, mai degraba vibrational) decat nivelul mental, un nivel unde demersul cognitiv are loc instantaneu si este total. Cunoasterea despre sine capata claritate si incepe sa apara cunoasterea de sine. Care conduce la etapa de "a fi", cand cunoasterea de sine e clara si nu mai are importanta...
Eu Sunt, devine mod de a exista, nu o simpla afirmatie

Ecouri din drumul spre Mine

Am aflat ce inseamna ANATECOR! (subtitlul albumului din 1997, Revelatie, al lui Gheorghe Iovu)

E vorba despre Asociatia NAtionala a TErapiilor COmplementare din Romania. Si membrii sai sunt nu doar medici, oameni care profeseaza medicina clasica, alopata, ci si medici ayurveda, diferiti terapeuti si chiar si ingineri si fizicieni!!! Si le-am aflat de la niste prieteni de-ai d-lui Iovu, la Manastirea Recea de langa Ludus, un loc deosebit, cu o energie atat de benefica incat imi vine greu sa o descriu in cuvinte.
Multumesc tuturor celor care au fost atunci langa mine, Maicii Starete care desi nu a avut timp sa ne insoteasca a fost totusi alaturi de noi si Maicutei care ne-a vorbit despre ce vedeam si cu care, in mod surprinzator, am injghebat un dialog care mi-a mers la suflet.
Ce oameni minunati si cat de luminoase sunt gandurile-vorbele-faptele lor!

Si apoi am fost al Timisoara si am vorbit cu oameni care fac sa existe ANATECOR. Si iarasi m-am simtit bine in preajma lor, si in ciuda unor usoare fanatisme, am injghebat un dialog placut si am ramas intelesi sa ne revedem la Arad, mai spre sfarsitul verii... frumosi oameni am parte sa intalnesc, ce poate fi mai placut pentru o singura viata?

Viata ca un Fluviu

Iertarea si toleranta. Nu sunt acelasi lucru, dar toleranta e o treapta in drumul spre iertare. Iertarea de sine. Acceptarea de sine. Iubirea de sine.
Un om care a pasit pe treptele astea e vizibil. E "magnetic" si schimba "aerul" in locurile in care intra. E cel mai simplu mod in care putem fi "apostolii" acestui nou mod de a vedea Divinitatea (termenul de "noua spiritualitate" naste controverse). E mai greu sa incerci sa faci ceva inafara ta cata vreme nu ai facut nimica inauntrul tau.
Si sa faci lucrurile dinauntru sa mearga e, totusi, cel mai usor lucru. Fiindca metoda e la indemana oricui si consta tocmai in a NU FACE nimic. A crede si a lasa viata sa mearga inainte, fara a ridica bariere si stavile artificiale in albia curgerii sale. A fi insemna a asista la viata ta, cu drag si cu zambet. Si a crede neclintit ca tot ce are loc e bine. Doar asa poti sa il inviti pe Dumnezeu sa lucreze pentru tine: renuntand la control. El nu vine neinvitat, si controlul exercitat in mod constant si indarjit tocmai asta Ii spune: "Inca nu Te vreau, inca doresc sa imi croiesc singur fagasurile!". Drumul spre tine trece prin asta, dar trebuie sa ajunga dincolo de ea. La punctul in care spui: "Vino!" si chiar doresti sa vina...