Raportez: Pisicii sunt bine-merci. Cresc. Le dau lapte indirect si ma cujet sa iau si ceva haleala pentru pisici, sa le-o dau, deocamdata, tot indirect. Ca sampania la romani, prin reprezentantu` lor.Da` nu despre asta voiam io sa va povestesc az` de dimineata. Ci despre Catalin, pretenu` si colegu` meu. Seful de echipa, cu care lucrez foarte bine. Iar o iau pe langa, dar trebuia sa stiti doua vorbe despre personaj, nu?
Ei bine, de fapt vorbesc despre mine, batand saua. Catalin e aproape la fel de bun de papagal ca mine. Si asa incep sa o inteleg pe nevasta-mea, cand nu mai rabda. Ea e o persoana concisa. Ca sa nu spun chiar tacuta, fiindca e posibil a) sa nu ma credeti si daca totusi, o faceti - b) sa deveniti invidiosi. Iar pentru mine, discursul cotidian e un labirint, o intreaga structura. La fiecare intersectie, o apuc in stanga, revin, in dreapta, revin, mai merg nitel pe culoarul principal si iarasi digresez. Pentru cel care sta in cabina de pilotaj e un sport interesant si incitant, o aventura in memorie si un exercitiu de asocieri. Pentru cel care alearga sa se tina de tine e obositor. Si nu mi se parea asa niciodata, abia acum, cand il mai ascult pe Catalin si recunosc modelele si ticurile si sabloanele, ma apuca toti piticii cerebrali.
Si incerc sa muncesc nitel cu mine, sa vedem ce-o sa spuna Sefa cand ajung acasa. Insh`Allah!
Ce legatura are poza cu povestea? Chiar niciuna, asa ca nu va mai batetz` capetele! :D
