Cand am fost cu Ovidiu fi-miu, nu am coborat (si apoi urcat) in satul abandonat. Inca de prin anii `70, in razboiul civil din Jebel Akhdar, cand vechiul sultan, Said, tatal actualului conducator al statului, Qaboos, ajutat de armata (aviatia) britanica, a nimicit cubul de rezistenta al rasculatilor din aceasta vale.
Imaginile sunt ca la microscop - bombardamentele au distrus pereti ai caselor, dezgolind si expunand privirii interioarele traditionale. Mobila nu e prea intrebuintata, rafturile zidite in pereti sunt locurile de depozitare; mese nu prea exista, arabii mananca pe jos, pe un stergar, fara sa foloseasca vreun tacam. Peretii sunt grosi, pentru a asigura o buna izolare termica, sunt facuti din piatra (rudimentar cioplita, atat cat e necesar) fixata cu un amestec de pamant si pietris maruntit. Si totusi, am ramas uimiti de planeitatea surpinzatoare a peretelui casei Imamului din "cartierul" de sus al asezarii. Iar finisarea este asigurata cu acelasi amestec utilizat la
Am vazut pe acolo livezile de rodii si surpriza totala, mai multi nuci. Unii cu adevarat batrani, altii mai tineri si unii doar pui.
In imaginea de sus aveti satul de jos si in imaginea de jos este satul de sus (n-am rezistat la jocu` asta de cuvinte, va dati seama, nu?). In mijloc - sectiune printr-o casa, tavanul acestei camere lipseste. Se vad politele si peretii foarte grosi.
Cred ca nu v-am spus inca, dar in ultima vreme, la unele posturi, titlul e un link spre informatii suplimentare, din diverse alte surse, despre locurile - lucrurile din centrul discutiei.