24 februarie 2012

Ganditul ca o relaxare

E intotdeauna interesant sa descoperi ca lucrurile care ti se par tie "implicite" de fapt sunt asa numai pentru tine. E posibil ca asta sa fie una din ratiunile pentru care am ajuns aici. Intelegerea nu e intotdeauna simjpla, uneori chiar doare - ca nasterea. Fiindca exact asta se si intampla: o renastere. De fiecare data cand re-consideri ceva, reusesti sa devii un altul.
E valabil in trafic, mai ales aici. Nimic din ce e de bun simt nu e si implicit. Daca e verde, crezi ca e de pornit. Perfect adevarat, dar nu chiar pe moment. Indata, nu chiar acum. La fel si cand e rosu, doar ca e alta pedala.
Daca e un ac in pernele de sub popou, implicit ar fi sa il scoti. Ei ori se muta, ori se autosugestioneaza ca e bine.
Existenta unei probleme e un prilej pentru a cauta o solutie, a o pune in aplicare si a trece mai departe. Pentru ei, aparitia unei probleme implica multa socializare. Problema (solutia inca nici macar nu a aparut ca si concept) devine prilej de multa palavrageala, de multe ori fiind uitata in focul discutiilor. Dupa multa ceatza si tam-tam, de regula, se considera ori chirurgie (alta noua sau dispensarea de cea existenta si-atat) ori se face apel la cineva competent. Si-aci e o intreaga istorie. Ei au dezbatut problema o luna. Stiu tot despre ea si inca ceva in plus, Despre solutie au ceva vag si indepartat in creieri, nu despre CUM sa o solutionezi ci despre faptul ca AR EXISTA ceva numit solutie la problema lor. Si cand mergi sa vezi despre ce e vorba li se pare de la sine inteles ca si tu sa stii toate detaliile daca ei le stiu. Si nu prea se obosesc sa iti spuna ceva. Uneori ghicesti, alteori nu. Uneori platesc pentru ca ai ghicit sau nu ai ghicit, alteori nu platesc nici daca da nici daca nu.
Si toate astea ori te pun in situatia de a injura cu mult foc, ori de a te amuza si a considera ca viata merita traita fiindca e departe mult mai interesanta ca acasa. Ori, ponderat, si una si ailalta...