Desertul de afara

Imagine clasica a desertului... stiu cum va imaginati locul pe care il numim "desert" fiindca am trecut pe la imaginea respectiva si eu... ceva dragut, curat, cu nisipuri aurii, ce mai, ca-n filmele de pe Arrakis. Da, exista aici o mica parte care e cam asa, se numeste Wahibah Sands si v-am mai povestit despre ea. Atat. Restul e desertul adevarat si prea putin spectaculos. Doar ca Desertului nu-i pasa, la fel ca Senei lui Jacques Prevert... la Seine s'en balance... daca mai stiu boaba de franceza...
Ei bine, desertul e in primul rand praf. Nisipul e un lux, praful e temelia. Si nu e lipsit de vegetatie si nu e lipsit de viata. Am vorbit nu demult cu un om "din interior". Care imi punea intrebari despre cum e sa stai in Muscat, daca nu ma doboara umiditatea de acolo, daca nu miroase neplacut Oceanul vara, si alte si alte lucruri. Si asa e, aici in Desert aerul e fierbinte si uscat. Singurele mirosuri sunt de pe la fosele de adunat apele reziduale. Nu v-am spus, canalizarea e inca un vis, putina cat e nu acopera nici macar o mica parte din oras (ma refer acum la Muscat, nu la oraselele petrolistilor din desert) asa ca masinile mari si galbene umbla intr-o veselie si-si fac treaba in draci. Cleme de nas nu se vand, trebuie sa te obisnuiesti cu asta. Apoi, Oceanul e viu. Si vietatilor le place in special apa rece. Cand apa incepe sa se incalzeasca, micile vietati mor sufocate. Si incep sa se descompuna. Nu va ganditi la pesti sau alte chestii multicelulare si macroscopice. E vorba de plancton si alge microscopice. Si orasul se acopera de un miros greu de imaginat, pentru un locuitor de la munte. Imi aminteste de Jessica, concubina oficiala a Ducelui Atreides cand a intrat in siech-ul lui Stilgar, in desert: "ce bogat miroase siech-ul tau, Stilgar" a spus cu intentia ca Paul sa auda si sa iti poata opri reactia. Te obisnuiesti si apoi incepe sa devina banal. Abia in oraselul Lekhwair am realizat ca nu e. Acolo, omul "din interior" a facut deosebirea fata de omul "de tarm".
Si pentru Monica, prietena mea de la PIN (nu te burzului, asta va ramane forever) - Yibal (cu pronuntia Jibal) e cel mai frumos dintre oraselele care au crescut in desert din cauza petrolului.