25 septembrie 2009

Wadi Bani Habib

Irina voia sa vada un oras arab (omanez) traditional; si n-a venit in Jebel Akhdar. Am plecat dimineata, dupa ce Ovidiu si Florentina, bunii mei prieteni de la Sohar, au sosit. Dus - intors de la mine din "parcare" am facut 346 km, din care cam 120 in munte (dupa ce am trecut punctul de control - locul de care treci numai cu vehicule cu tractiune integrala).
Cand am fost cu Ovidiu fi-miu, nu am coborat (si apoi urcat) in satul abandonat. Inca de prin anii `70, in razboiul civil din Jebel Akhdar, cand vechiul sultan, Said, tatal actualului conducator al statului, Qaboos, ajutat de armata (aviatia) britanica, a nimicit cubul de rezistenta al rasculatilor din aceasta vale.
Imaginile sunt ca la microscop - bombardamentele au distrus pereti ai caselor, dezgolind si expunand privirii interioarele traditionale. Mobila nu e prea intrebuintata, rafturile zidite in pereti sunt locurile de depozitare; mese nu prea exista, arabii mananca pe jos, pe un stergar, fara sa foloseasca vreun tacam. Peretii sunt grosi, pentru a asigura o buna izolare termica, sunt facuti din piatra (rudimentar cioplita, atat cat e necesar) fixata cu un amestec de pamant si pietris maruntit. Si totusi, am ramas uimiti de planeitatea surpinzatoare a peretelui casei Imamului din "cartierul" de sus al asezarii. Iar finisarea este asigurata cu acelasi amestec utilizat la construit, doar ca de data asta piatra maruntita e mult mai fina ori lipseste complet. Prea putin din aceste tencuieli mai exista acum.
Am vazut pe acolo livezile de rodii si surpriza totala, mai multi nuci. Unii cu adevarat batrani, altii mai tineri si unii doar pui.
In imaginea de sus aveti satul de jos si in imaginea de jos este satul de sus (n-am rezistat la jocu` asta de cuvinte, va dati seama, nu?). In mijloc - sectiune printr-o casa, tavanul acestei camere lipseste. Se vad politele si peretii foarte grosi.

Cred ca nu v-am spus inca, dar in ultima vreme, la unele posturi, titlul e un link spre informatii suplimentare, din diverse alte surse, despre locurile - lucrurile din centrul discutiei.

Vorbind de pozele deosebite...

Ieri, la Jebel Akhdar, in satul parasit (cartierul de sus)

15 septembrie 2009