30 martie 2008

Sunt si eu un Inger


Cele mai frumoase cuvinte care mi-au fost adresate vreodata, inafara celor din familia lui "te iubesc":

"tati, tu de ce nu te-ai facut psiholog?" - fiul meu, candva prin vara lui 2006
"faptul ca tu tot timpul traiesti in clipa prezenta" - colegul (inca) si prietenul meu Ghita, undeva prin vara lui 2004
"tu ii iubesti pe toti oamenii" - Maria, prietena mea din Sighetu Marmatiei, in martie 2008

Demult, intr-un moment in care cumpenele vietii mele erau toate intr-o stare de echilibru, cele mai multe - instabil iar unele indiferent, am cunoscut un Om. Care e si acum, desi nu ne mai vedem, nu ne mai vorbim, si poate nici macar nu ma mai iubeste, important pentru ce sunt azi si ce vreau sa devin. Un om care mi-a trimis un mesaj Divin, adica un Mesager (inger = mesager). A fost mijlocul prin care s-au infaptuit cateva miracole marunte in viata mea; m-am lasat atunci de fumat, dupa ceva mai bine de 19 ani in care am practicat intens, in ultimul an ajungand la nu mai putin de 3 pachete zilnic; de pileala, care ajunsese sa devina o obisnuinta psihologica pentru mine si de mancat animale. De judecat oamenii m-am lasat singur, mai la vale - desi cred ca prietena mea inca nu s-a lasat de asta... Niciodata nu am avut ocazia sa ii spun "Multumesc, Mihaela! fiindca ai acceptat sa transmiti Mesajul ce-mi era destinat". O fac astazi, cu bucurie si fara pic de resentiment.
Si-a mai trecut un an prin noi... si inca unul si iarasi unul... si am ajuns sa fiu si eu ales. Sa mi se incredinteze si mie un Mesaj pentru cineva. L-am predat, am oferit si cateva intelegeri marunte si un pic de cunoastere.
Iti multumesc, Doamne, pentru ce imi oferi!

21 martie 2008

Living on my own


Astazi am primit mustrari fiindca sunt lenes la scris pe blog. E drept ca mi-e o lene de mor si as sta sa treaca nitel mai repede timpul, daca as avea certitudinea ca va rezolva ceva din cele pe care le astept. Dar parca trebuie putin ajutat, nu?

Colegul si prietenul meu Ghita nu intelege. Si nici macar nu mai incerc sa ii explic. El pune eticheta "egoist" atunci cand incerc sa ii spun ca eu sunt obligat sa ma ocup de mine, ca datoria mea fundamentala e fata de mine si apoi vin ceilalti. Ca e modul in care se poate schimba lumea, ca sa devina, nu neaparat mai buna, dar mai vie si mai adevarata. Un om care a stat putin de vorba cu sine insusi, care isi cunoaste nevoile, dorintele, calitatile si defectele stie exact ce doreste. Nu e o fiara care omoara mai mult decat poate consuma. Merge exact inspre tinta sa, fara sa complice existente, nici a sa si nici a participantilor la drum (nu la trafic, hahaha). E un partener confortabil. E placut de trait cu el, te poti baza pe el si ii poti oferi ce ii e de folos. Nu spun ca are certitudini, fiindca numai impietritii au asa ceva, dar vede viata ca un dar. Locuieste in sine insusi si primeste tot ce e de primit ca atentii cotidiene din partea vietii si nu ca drepturi ale sale. E tot timpul viu si atent, fiindca ieri nu mai e si maine cine stie pe unde rataceste... Nu il sperie nimic, fiindca el e tot ce are si nu il poti lipsi de asta, nici chiar daca il lasi fara vremelnica locuinta care e in mare parte apa. Trateaza tot ce vine in mod egal si se bucura de toate ca si cand ar fi primele si ultimele. Iubeste oamenii fiindca recunoaste in fiecare Scanteia care populeaza trupul.
Dar mai presus de toate, fiindca vede si cunoaste Jocul, si chiar participa la El, evita cu strictete sa se ia prea in serios.

*imaginea o am de la EA, si nu stiu cine a "comis-o". E un loc in care inca nu am ajuns. Merita sa o tratati cu un click

18 martie 2008

Bine - rau, binerau - raubine


Spunea cineva ca trebuie sa faci binele din rau, ca nu ai altceva din ce sa il faci. In context, sa spunem ca aceleasi energii se invart si cand esti fericit si surazator si cand esti gata sa imi dai la tzeasta (in cazul meu ii spune chelie, daca nu va suparati prea tare =)) ). Ei bine, fiindca e vorba de acelasi lucru, e pacat risipit in simple injuraturi sau alt fel de latraturi. E mai bine sa reutilizezi aceasta energie care se dirijeaza inspre, hmmmm, anumite lucruri, decat sa o arunci pur si simplu. In orice interactiune se schimba energie (cel putin, uneori chiar si pumni -cate-o shtachie-, ori fluide corporale, alteori) si unii o ofera altii o receptioneaza. Energia nu e buna sau rea, asa cum clestele asta nu e bun sau rau. Daca o sa iti dau peste degete cu el, ACTIUNEA este indoielnica, ustensila a ramas neutra, chiar daca s-a umplut de coloranti purpurii naturali. Clestele n-a facut nimic, EU sunt cel care am actionat, el e o unealta. Ei bine, la fel si cu energia implicata. Daca stii sa o utilizezi bine, e lipsit de importanta de unde provine si din ce acte cotidiene.
Ce bine ar fi sa fie chiar asa de simplu...