26 octombrie 2007

The Dreamremembering Man


The Dreamremembering Man. Mi-a placut cum ar suna expresia asta. Oamenii care dorm isi uita visele. Se spune ca asta e unul dintre semnele ca esti treaz ori pe cale de a te trezi: iti amintesti visele noptilor lipsite de insomnii. Insomnii? Oare ce or fi fiind alea? Am sa intreb un prieten, poate, cand o sa am timp. Un alt simptom ar fi recunoasterea semnelor, limbajul prin care Divinul isi face comunicarile. Nu semnele de pe cer ori semnul veacurilor ce sunt. Nu. Doar semnificatia lucrurilor ce ti se ori doar se intampla in zona ta de Univers. Simplu. Lucrurile au loc, uneori cu participarea ta, alteori in prezenta ta. Si trebuie sa le intelegi semnificatia. Sa stii ce a vrut sa iti comunice prin ce a facut sa se intample. Nu cred ca sunt multi cei care in mod convins spun ca exista macar un eveniment la fel de neinsemnat cum e caderea unei picaturi de apa care sa aiba loc fara acceptul sau in conformitate cu dorinta Divina. Si atunci de ce am considera ca lucrurile care ni se intampla ar fi lipsite de un inteles secund, aflator indaratul celui evident? De ce nu am considera ca acesta e modul prin care Dumnezeu ne face cunoscute directiile pe care ar fi bine sa apuce evoutia noastra personala, modul in care trebuie sa ne orientam vietile si felul in care ne sunt semnalizate erorile?
In aceasta directie a intelegerii am analizat si continuu sa o mai fac, uneori cu mintea, dar mai mult undeva la marginea ei, la fruntariile locului care se poate numi si intuitie, acolo lucrez la evenimentul care s-a ivit in viata mea in urma cu cateva zile. Si cand am sa il gasesc dezbracat de steril, doar pepita de Cunoastere, am de gand sa il impartasesc si cu voi, prietenii mei!

12 octombrie 2007

Rosia Montana si Ungurii

Cei care vor sa continue in mod si mai agresiv ce a inceput regimul comunist in zona Rosia Montana au spus ca de fapt ungurii ne influenteaza opinia si nu le permit sa ne faca un asa mare bine. Din 1990 am intalnit aceasta abordare. Daca strigi destul de tare: "huoooo, ungurii ne... (aici pot fi folosite diferite verbe, uneori chiar si ireverentioase)" imediat romanul patrihot simte cum i se ridica nivelu` de andrenalina (si ceva in plus, cum ar zice pretenu` meu, Stratan) si indata da cu votu`, cu verba, ori cu paru` (depinde bineinteles de dotarea proprie) in dusmanu` boborului. Sa se invete minte iredentistu`.
Eu am fost anul acesta pe Detunate si am vazut si simtit si iubesc zona. De pe Detunata Golasa am pozat Rosia, care deja arata lugubru, decapitata de Ceausescu si ciracii lui. Si oamenii au lucrat acolo si acum nu o mai fac, si incearca sa supravietuiasca din turism. Si chiar reusesc. Atunci cand o sa apara diavolul numit cianura turismul va muri. Va fi de lucru, o vreme, pentru cativa. Un numar limitat, restul isi vor pierde sansa de a transforma o zona de o frumusete neegala intr-o zona de interes turistic, cunoscuta in lume si apreciata si mai ales vizitata. Fiindca vecinul neamt al unchilor iubitei mele a spus "nu mai vin, dau casa pe nimic, atunci cand pornesc exploatarea cu cianuri". Iar incearca sa ne prosteasca asa ca de fiecare data cand si-au umplut bine buzunarele cei care ar trebui sa aiba grija de noi.
DESTEPTAREAAA!
(si mai ales, liniste! celor care: a)nu au auzit de compusii acidului cianhidric decat DUPA ce a inceput scandalul Rosia, ori cel mai devreme cu ocazia dezastrului ecologic de la Baia Mare si b)vorbesc de prin fotolii, fara sa fi vazut vreodata cu ochii lor, de la nivelul solului, nu din elecoptere ori din masini in care urci, zona care inconjoara Abrudul si Campenii)

10 octombrie 2007

Rugaciune de Lumina

Ajuta Doamne prietenului Tau, creste Tu Doamne setea mea ca sa imi pot mai apoi uda buzele cu apele Tale Vii si datatoare de libertate, adanceste Tu Doamne in sufletul meu zbuciumul ca sa ma pot bucura de Linistea in care ma impresuri cand imi vorbesti, fara margini fa Doamne sa fie surditatea mea ca sa tremur de bucurie cand aud cuvintele, fa Tu Doamne sa ma impresure beznele cele mai necuprinse sa ma pot bucura cand vad iarasi Lumina. Iti multumesc Tie pentru ca mereu ai grija de mine si mereu imi oferi Gratia Ta si mereu intinzi un drum inaintea picioarelor mele, pentru ca ai adus in zilele mele bucuriile pe care le pot vedea si ingerii care mi le ofera, Doamne, prietene al meu!

Am avut azi ocazia sa inteleg iarasi ce mult e nevoie de bezna ca sa apreciezi lumina...

09 octombrie 2007

Despre Cunoastere

Intrebari, raspunsuri...

aditzrulez a scris:
incearca sa percepi preotul ca pe un "om de meserie". Are si el atributii, are si el ierarhii de parcurs... Dar la fel cum exista sportivi talentati, avocati priceputi, medici dedicati... asa exista si preoti cu har

Nu e acelasi lucru. Daca imi faci o pereche de ciorapi, nu te "caut de referinte". Dar daca vrei sa imi construiesti o casa, apoi nu o sa las un carpaci sa se bage in fata.

aditzrulez a scris:
Un preot poate sa-ti raspunda la intrebari. Se presupune ca el cunoaste toate raspunsurile. Cel putin are un "set" de raspunsuri

Si tu cunosti toate raspunsurile. Nu ai nevoie de ele. Ai nevoie de Cel care cunoaste nu de Cunoastere. Intrebarile sunt capcanele care pot aduce la lumina Cunoscatorul. Raspunsurile sunt, pana la urma, inutile...

aditzrulez a scris:
Inca ma mai gandesc la ideea pe care am preluat-o aici[...] Credinta trebuie cautata intai in sufletul tau, si apoi in mintea altora...

Deci ai inteles: credinta exista in suflet. Nu in alt loc. In minte exista discutii, sofisme, zgomot. In suflet este linistea. Acolo este Cel care cunoaste. Cand ii dai voie sa iasa din temnita in care il incuie mintea, vei afla si raspunsurile. La tine, nu la altcineva. Si vor fi de o valoare inestimabila...

08 octombrie 2007

Si iar despre Relatii


"V-ati născut împreună si împreună veti rămâne mereu.
Veti fi împreună când aripile albe ale mortii vă vor risipi.
Da, veti fi împreună în chiar memoria tăcută a lui Dumnezeu.
Dar lăsati spatii între voi,
Iar vânturile văzduhului lăsati-le să vie si să danseze pe acolo.
Iubiti-vă unul pe celălalt, dar nu vă faceti din dragoste o-ncătusare,
Mai bine să fie o mare învolburată între tărmurile sufletelor voastre.
Umpleti-vă unul celuilalt potirul, dar nu beti amândoi dintr-unul singur,
Împărtiti-vă pâinea, dar nu mâncati din aceeasi felie,
Cântati si dansati împreună, si bucurati-vă, dar faceti astfel ca fiecare dintre voi să fie singur.
Întocmai cum strunele lăutei vibrează fiecare, dar cântă împreună,
Dăruiti-vă inimile, dar nu le dati pe mâna celuilalt înspre păstrare
Căci numai mâna Vietii poate să vi le cuprindă
Fiti împreună, dar nu foarte aproape
Căci stâlpii templului stau la depărtare unii fată de altii
Iar stejarul si chiparosul nu cresc unul în umbra celuilalt."
(Kahlil Gibran)