Regasire

Am cautat-o de vreo patru, daca nu chiar de cinci ani. Imi umbla prin minte, asa cum iti umbla un refren al unui slagar, obsesiv* si totodata la distanta mai mare decat o lungime de brat, sa nu il poti atinge (ar trebui sa spun, poate, fiind vorba de un slagar, o lungime de ureche?). Ei bine, dupa ce am cautat-o printr-ale lui Rilke, Baudelaire si chiar Pound - am gasit-o, aidoma Poetului "Am cautat mereu umbra genelor/ Pe un obraz. Am cautat-o prin geografia/ rasaritenelor si apusenelor/ basme. Si n-am gasit-o./ Numai tarziu am gasit-o aci. Aci,/ in patria mea, la semintia mea.". Aidoma sa, si eu am gasit-o aici, intre prietenii mei vechi, in scrieri netalmacite. Pentru voi, iat-o aici:

“Al meu mi-e sufletul, ori mi-e strain ?
Mi-e sufletul de vechi amurguri plin,
Si-n mine plânge-un cântec fara grai,
- Asa cum într-un vechi amurg pe Rin
Cânta pe-o stânca zâna Lorelei.

Dar cântecul, de l-am stiut demult,
Sa-l spun acum nu stiu, stiu sa-l ascult.
Nu pot sa-l cânt, dar cânta-n mine-acum,
Asa cum apa curge lung, sau cum
Clipeste-o stea, ori serpuieste-un drum.

Al meu mi-e sufletul, ori mi-e strain,
Patruns în mine parca fara veste ?
- Mi-e sufletul adânc ca o poveste
În care e un vechi amurg pe Rin,
Si un luntras îndragostit de-o zâna.

Sunt cântecul pe care îl cântai
Luntrasului pe Rin odinioara,
Sunt cântecul cu care îl chemai
Sa moara,
- Si sunt luntrasul,
Lorelei...”

(Al. Philippide, Lied)

*vezi "Danga-langa, langa-danga/ Suna-n asfintit talanga/" etc, etc

Amanuntele...

Imaginati-va o lume care ar fi diferita de aceasta printr-un mic amanunt: dintii nostri. Asa cum rozatoarelor le cresc incontinuu, de la nastere si pana la moarte, ei bine, va invit sa va imaginati lumea noastra daca si dintii nostri ar capata dintr-o data si in mod generalizat aceasta insusire (la care, candva, ma gandeam cu jind)

Magazine specializate vand diferite accesorii de rontait pentru a-ti tine sub control lungimea dintilor.
Pe strada: "ai vazut, draga, ce neglijent, cum ii atarnau dintii din gura!"
La urgenta: "daca in continuare veti neglija rontaitul de intretinere, voi fi nevoit sa va raportez autoritatilor, ca fiind un pericol public"
La Beauty Saloon: "as dori sa mi-i lasati mai lungi pe cei de sus, da, caninii, erau la moda prin secolele trecute, cum le zicea... a, imi amintesc, aranjament a la vampire"


V-am pornit?
Si e numai un mic amanunt...

Despre Miracole

In viata asta am venit barbat. Si n-am reusit sa inteleg ce inseamna maternitatea. Nu puericultura, nu obstetrica. Maternitatea, perioada dintre momentul magic in care o celula cu doua jumatati din numarul de cromozomi hotaraste ca exista tot ce e necesar pentru a se divide si a incepe lungul drum spre o faptura umana si momentul cand aceasta faptura vine in lume. Miracolul prin care o femeie poate sa adapostaesca, sa hraneasca si sa iubeasca. Felul in care ea simte si felul in care ea percepe. Si mai ales nu stiam ca exista ceva de inteles. Pentru un barbat. Imi imaginam, cu toate ca am convietuit de doua ori cu (cate) o femeie gravida ca nu e nimic ce as putea intelege si nu e nici o modalitate prin care as putea face asta. Adica imi imaginam ca acesta e un domeniu interzis mie, interzis in general barbatilor. Pana intr-o zi cand EA imi povestea despre experientele ei in ce priveste maternitatea, imi relata pur si simplu si eu ascultam. Si la fel cu momentul in care L-am atins si mi-a venit sa strig "Existi!" a existat si atunci un moment magic in care am stiut. Nu am inteles, fiindca nu mi-a explicat, nu a fost o incordare a mintii ori un efort de-al sau, a fost o intelegere de dincolo de minte, o intuitie, poate o amintire a trecutelor mele maternitati. Si de atunci sunt infinit mai bogat...

Despre Vanitate

Ce inseamna vanitatea, adevarata si profunda vanitate umana?
Sa te simti mai* decat cel de langa tine e doar trainingul. Sa crezi ca esti deosebit, ca esti diferit e doar palida umbra a adevaratei vanitati: sa il imaginezi pe Divin aidoma tie, un fel de om ceva mai batran si cu ceva superputeri (dupa cum te duce mintea - daca esti doctor, il vezi ca un mare vindecator, daca esti inginer - un mare trebaluitor prin maruntaiele materiei, daca esti filosof - cel care stie raspunsurile, daca esti betiv - cel care are cheile de la pivnita**) dar fundamental tot o proiectie a omenescului pe partea luminata a Universului. Asta e adevarata noastra vanitate, de asta e timpul sa incepem sa ne curarisim. Momentele cand iti permiti sa te gandesti la Dumnezeu ca ar gandi sau ar face sau nu ca la un seaman de al tau sunt clipele pierdute ale relatiei tale cu Divinitatea.
Va propun un joc pentru inima si minte: incetati sa vi-L imaginati ca un barbat si treceti inchipuirea spre o femeie, spre o mama, spre o persoana calda si sincera, fara resentimente si ganduri ascunse. Capabila sa ierte totul si mai ales capabila sa faca ce nu suntem in stare a ne imagina. Nu te grabi, prietene, sa ridici piatra, mai bine ramai linistit cu mintea ta si cauta locul in care Tatal-Divin si Mama-Divina pot sa se suprapuna, aidoma imaginilor stereoscopice si sa iti infatiseze reliefurile niciodata banuite inainte!

* gras, pletos, ghebos, ciolanos, inalt, blond, verde-n iris, gros in punga sau ce-o mai fi
** daca ar fi sa il ascultam pe prietenul meu, ar fi cheile de la un lacat care pazeste, ca vai de el, pivnita respectiva