Revenim la o mai veche disputa (sa nu folosesc vorba dihotomie) - granita pe care o trasam intre sacru si profan. O trasam e un fel a spune, fiindca de fapt au grija altii sa o faca pentru noi, si mai ales fara sa se deranjeze sa ne intrebe. Ei ne spun ce e bine, ce e rau, si nascocesc si modalitatile prin care sa ne constranga sa acceptam delimitarile lor: nuielusa si bombonelele. Si majoritatea dintre fratii nostri nici macar nu si-au pus problema asta, nu au constientizat ca au fost conditionati.
Dar, amintindu-ne ce spune Paulo Coelho, ce ar fi daca am dori sa impingem sacrul pana cand acopera intreaga noastra realitate si astfel TOTUL devine sacru, de la actul dantai al nasterii pana la respiratia ultima a mortii?
Atunci dispare si delimitarea care ne-a distrus vietile intre trup si suflet iar vechile lupte isi pierd substanta si motivatia: totul e sacru!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu