09 mai 2007

Arheologie in Ieri


Mai stau de vorba uneori cu cei care n-au altceva mai bun de facut decat asta. Si asa am realizat ca memoria mea functioneaza ceva mai deosebit. Se da, de pilda, o anumita intamplare, pe care am pastrat-o si eu si John intre amintiri (noi fiind, impreuna, protagonistii din prim-planul acesteia). Dupa ce s-a asternut ceva praf peste fapte, dialoguri si emotii ne raintalnim si cautam sa revedem tusele de lumina si umbrele intamplarii de demult... si atunci am parte de o surpriza; John imi descrie cu precizie cadrul, isi aminteste ce s-a intamplat si unde, dialogurile in buna masura si prea putin trairile sale, emotiile sale. Eu, pe de alta parte, am o amintire vaga despre ce, cum si unde, tin minte destul de bine cine, in schimb pot sa "gust" emotiile de atunci care au ramas proaspete si pot fi chemate in orice moment. Nu imi vine usor sa le impartasesc, fiindca si in momentul in care au avut loc erau ceva personal si intim, dar ele sunt ceeace imi ramane mie pentru Maine din fiecare Acum...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu