Ziua e ceva care incepe totusi la miezul noptii...
Anul incepe iarna, cu ceva inainte de gerul Bobotezii...
Nasterea ca si creatia sunt generatoare de mari dureri. Cum spune francezul, on n`a rien sans peine... cum spune românul, Mesterul Manole a jertfit tot ce avea si a ramas gol (nu despuiat), o simpla haina care trebuia dezbracata pentru intregirea zidirei...
Cum spune Ion, cum zice Mãrie... vorbe... o tesatura nesfarsita de cuvinte, un camp minat si plin de capcane mor(t)ale... asta sunt vorbele. Printre lucrurile extrem de periculoase cu care ne confruntam in cotidian sunt banii si cuvintele. Au ceva in comun: buni slujitori, rai stapani. Solutia e sa nu ii lasam sa ne conduca, sa ii utilizam si sa le oferim exact locul necesar. Fara insa a cadea in cealalta extrema: negarea. Orice negi, ajunge sa te stapaneasca. Sa te obsedeze, sa iti contorsioneze viata. Zicea mai ieri un amic, pe care l-a lasat nevasta, ca o sa ii arate el de-acu` incolo. Si l-am intrebat: "tu vrei sa continui sa traiesti viata ta ori viata ei?"
Este tot o frica. Frica aparuta odata cu ideea ca poate ar fi fost diferit daca ai fi ales altfel. Daca ai fi spus altceva... daca ai facut diferit...
RăspundețiȘtergere