30 ianuarie 2007

RE-Inventarea perpetua a apei calde


Candva scriam pe un Forum. Despre experientele mele. Si cand scriu ce am simtit ieri, nu merge cu posibilpoateprobabil. Scriu clar, tare si raspicat. Si unora tonul meu ferm se pare ca le-a dat ocazia de a-mi critica "aroganta si atotsuficienta". Si au folosit o metoda mai veche: "daca tu ai reusit sa absolvi clasa a doua, spune-ne si noua metoda sa sarim peste clasa intai". I-am refuzat, categoric, stiam ca e inutil sa inveti pe cineva tabla inmultirii inainte de a invata cifrele. Si oricum e inutil sa inveti ceva pe cineva... spuneam mai ieri unei prietene care se minuna ca dupa ce a gasit in interior raspunsurile, cu stupoare le afla si prin carti, ca nu poti gasi ceva ce nu stii cum e si cum arata si cam pe unde, vorba lu` pretenu` meu Pavaluc (vol1, Adesea). Raspunsurile pe care le stii nasc intrebarile potrivite, nu invers. Nu poti intreba ceva pana cand nu ai ajuns la nivelul care iti permite sa vezi pana in locul unde sta asejat raspunsul tau. Iar inventarea apei calde e un proces care nu are sfarsit... fiecare facem asta la locul si momentul NOSTRU... si doar in lumea "oamenilor mari" e un lucru jenant. Da` ce treaba avem noi, in definitiv, cu lumea aia a lor?

24 ianuarie 2007

Genesa


La inceput Dumnezeu…
La inceput era numai Dumnezeu. El doar era. Nu facuse inca nimic, era doar potential, era nemanifestat, cum va spuneam - doar era. Si inca Universurile nu existau, si inca Big Bang-ul nu era decat o posibilitate. Si Dumnezeu era tot ce putea sa fie. Si nu era singur, pentru ca nu putea sa fie singur, si nu se plictisea fiindca nu era posibil nici asta. Pur si simplu isi era Sie insusi de ajuns. Nu era nici energie, nici materie, fiindca acestea inca nu existau nici macar in forma de ganduri. Si atunci Dumnezeu s-a hotarat sa devina. Si s-a transformat in Universul pe care il vedem, fara a ramane mai putin sau a pierde ceva din El. Si apoi a vazut ca lucrurile pe care le facuse erau bune. Si atunci s-a hotarat sa le incerce pe fiecare. Si s-a impartit in mai multi si a venit in Lume ca sa guste lumina, sa vada si sa bea. Si pentru a nu-I fi prea greu, s-a silit sa uite cine era si ce putea…
A lasat doar cateva vorbe intr-o carte: “La inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamantul

Cuvinte... ecouri... vorbe...


Ziua e ceva care incepe totusi la miezul noptii...
Anul incepe iarna, cu ceva inainte de gerul Bobotezii...
Nasterea ca si creatia sunt generatoare de mari dureri. Cum spune francezul, on n`a rien sans peine... cum spune românul, Mesterul Manole a jertfit tot ce avea si a ramas gol (nu despuiat), o simpla haina care trebuia dezbracata pentru intregirea zidirei...
Cum spune Ion, cum zice Mãrie... vorbe... o tesatura nesfarsita de cuvinte, un camp minat si plin de capcane mor(t)ale... asta sunt vorbele. Printre lucrurile extrem de periculoase cu care ne confruntam in cotidian sunt banii si cuvintele. Au ceva in comun: buni slujitori, rai stapani. Solutia e sa nu ii lasam sa ne conduca, sa ii utilizam si sa le oferim exact locul necesar. Fara insa a cadea in cealalta extrema: negarea. Orice negi, ajunge sa te stapaneasca. Sa te obsedeze, sa iti contorsioneze viata. Zicea mai ieri un amic, pe care l-a lasat nevasta, ca o sa ii arate el de-acu` incolo. Si l-am intrebat: "tu vrei sa continui sa traiesti viata ta ori viata ei?"

Cresterea si Educatia


Vezi tu, draga Maria, vrem-nu vrem, noi trebuie sa traim intr-o lume a "oamenilor mari". Si ei se tem mai mult decat de orice sa nu ii considere careva, din nebagare de seama, copii. Si atunci au inventat strategii care mai de care sa nu cumva sa poata fi confundati cu acestia: se iau in serios, sunt din ce in ce mai scortosi, se umplu de importanta, isi acorda unul altuia tot felul de titluri si de grade (academice, militare, didactice, tot ce le trece prin cap), se simt cu atat mai bine cu cat sunt mai ocupati si mai necesari in locuri in care de fapt nu isi dorec absolut deloc sa se afle. Ei sunt "oamenii mari" si ei au modelat lumea asta in care suntem nevoiti sa traim si noi. Si nu ne-au lasat nici o alegere, ca sa suprevietuim in lumea lor trebuie sa PAREM a fi ca ei. Si atunci vom invata diferite strategii care sa ii pacaleasca, sa creada si despre noi ca am devenit "oameni mari", ca am uitat cum e sa fim copii si ca nici macar nu ne mai pasa ca am uitat. Insa, te rog, sa nu uitam ca ne prefacem, sa nu uitam totusi sa fim copii, atunci cand ramanem noi singuri si cand nu ne vad, sa nu uitam ca tot Universul e o joaca si ca suntem cei chemati sa ne jucam cu el, impreuna cu El!

16 ianuarie 2007

Pic! Pic! Pic!


Citeam daunazi pe un stalp un afis listat pe A4 cu o imprimanta de casa. Si omul acela care l-a scos e pentru mine modelul tipic de roman, care crede in THE POWER OF ONE, nu cei care (aici urmeaza o lista nesfarsita, care oricum nu intereseaza pe nimeni). Afisul, sa spun despre el, contine un text mititel: Cand te plangi despre problemele care exista la noi, inteaba-te daca TU esti o parte din problema sau o parte din solutie. E superb!
Exista un raspuns comun la "prea putini sunt cei carora le pasa" si la intrebarea "ce e fericirea?". E vorba de faptul ca amandoua aceste lucruri nu privesc pe nimeni inafara de tine. Ce-ti pasa tie cati sunt cei carora le pasa de ce a scris vecinu` meu pe stalp? Ce conteaza pentru tine asta? Ce conteaza cati oamenii exista pe planeta inafara de tine, din punct de vedere al fericirii tale personale?
THE POWER OF ONE se refera tocmai la acest aspect: trebuie sa faci tu insuti partea care iti revine, exact ca vrabiuta care tinea cerul sa nu cada atunci cand fulgerele il despicau. Intrebata de vicleana vulpe cum isi inchipuie ea ca poate o vietate atat de marunta si nesemnificativa sa tina cerul, vrabiuta ii raspunde ca nu, ea nu tine TOT cerul, ea tine exact bucatica de cer care ii este deasupra. Asta e treaba ei. Nu conteaza cat e de mare cerul, ea se ingrijeste doar de bucata ce-i revine in conformitate cu puterile ei. Asta trebuie sa facem! Dupa puterile noastre sa facem maruntul si neinsemnatul bine pe care il putem face*, fara sa ne scaldam ego-urile in fapte planetare, cosmice, universale). Oceanul e alcatuit din picaturi de apa. Fericirea e compusa din fiecare secunda pe care o traiesti (in care esti prezent - adica viu). Lumea va fi mai buna cand fiecare om se va ocupa exact de cerul de deasupra sa si de fericirea sa personala.

*Atentie! Nu se ia in considerare ca fapta buna ajutarea unei persoane in varsta de sex feminin sa traverseze strada prin loc marcat si pe culoarea verde a semaforului

13 ianuarie 2007

Iubitafizica - Episodul 3 (Catalogul iubitafizicienilor profesionisti)


Senatul Institutului de Iubitafizica din Bucuresti, întrunit în sedinta extraordinara în data de 1 ioanarie 2002, a acordat titlul de iubitafizician in perpetuum urmatorilor scriitori care au contribuit substantial la aparitia stiintei iubirilor imaginare:

Paulo Coelho
Motivatia juriului:
"Fiinta umana îsi permite luxul de a înnebuni doar cînd are conditii favorabile."

Julio Cortázar
Motivatia juriului:
"Îti ating gura, cu un deget ating coltul gurii tale, îi urmaresc conturul ca si cum as desena-o cu mîna mea, ca si cum pentru prima oara gura ti s-ar întredeschide, si mi-e de-ajuns sa închid ochii pentru a sterge totul si a o lua de la capat, fac sa prinda viata de fiecare data gura pe care o doresc, gura pe care mîna mea o alege si ti-o deseneaza pe fata, o gura aleasa dintre toate gurile, cu suverana libertate aleasa de mine ca sa ti-o desenez cu mîna mea pe fata, si care printr-un hazard pe care nu încerc sa-l înteleg coincide întru totul cu gura ta ce zîmbeste pe sub cea pe care ti-o deseneaza mîna mea."

Gustave Flaubert
Motivatia juriului:
"Emma se pierdea nedeslusit în lucrurile ce o înconjurau, în tacere, în noapte, în vîntul care adia, în miresmele jilave care se ridicau."

José Ortega y Gasset
Motivatia juriului:
"Regulile se fauresc pentru a pregati exceptia, iar exceptia, generoasa, îsi daruie tainic cea mai buna parte din seva regulii care, fara asta, ar fi oarecare."

Alfred Jarry Motivatia juriului:
"Pentru inventarea patafizicii si a personajului Ubu."

Mario Vargas Llosa
Motivatia juriului:
"Acesta este chipul meu pentru tine, la ceasul simturilor. Aceasta sînt eu cînd, pentru tine, îmi lepad pielea de fiecare zi si cea de sarbatoare. Acesta mi-o fi, poate, sufletul. A ta de tine."

Vladimir Nabokov
Motivatia juriului:
"Dimineata ea era Lo, pur si simplu Lo. Cum statea în picioare, un metru cincizeci în sosete. Era Lola, cînd purta pantaloni pescaresti. Era Dolly, la scoala. Dolores era ea în împrejurari oficiale. Dar, în bratele mele, era întotdeuna Lolita."

Gellu Naum
Motivatia juriului:
"M-a umilit descrierea saraca si profanatoare a Zenobiei. Din pricina asta, cîteva zile n-am mai scris un rînd; ar fi trebuit, totusi, sa stiu de la bun început ca pîngaresc o zona care, datorita structurii si deprinderilor mele, se lasa transcrisa, si înca destul de vag, numai prin mijlocirea a ceea ce eu numesc pohem; ar fi trebuit sa nu uit ca, altfel, tentatia de a o descrie cît de cît aduce dupa sine texte a caror inocenta artizanala nu are decît un merit: acela de a ma situa în afara literaturii..."

Luca Pitu
Motivatia juriului:
"Pentru strînse legaturi cu parintele patafizicii, Alfred Jarry, pentru neobositele calambururi ubucovinene si pentru capitolul Patafizica omeneasca din volumul Naveta esentiala (Editura Moldova, Iasi, 1991)."

Manuel Puig
Motivatia juriului:
"Îti iese bine linia vietii, acum trebuie sa-ti alegi treispe din cartile astea împrastiate aici, dar nu le întoarce, c-or sa te pedepseasca mortii, era o tiganca mai demult care întorcea cartile si mortii i-au pus otrava în mîncare, pentru ca, daca un om viu întoarce înainte de soroc cartile, poate sa cada un mort din cer."

Thomas Pynchon
Motivatia juriului:
"Totul devenea din ce în ce mai confuz. La un moment dat Oedipa a intrat în baie, si-a cautat imaginea în oglinda, dar nu a gasit-o. A trait o clipa de groaza aproape absoluta. Apoi si-a amintit ca oglinda s-a spart si a cazut în chiuveta."

Ernesto Sábato
Motivatia juriului:
"Cerul, cerul acela din visul lui, parea acum iluminat de reflexele rosietice ale unui incendiu. Si atunci o vazu pe Alejandra înaintînd spre el în noaptea luminata de flacari, cu fata supta si cu bratele întinse înainte, miscîndu-si buzele ca si cum ar fi repetat, muta si deznadajduita, chemarea aceea."

Nasos Vayenas
Motivatia juriului:
"Exista trupuri tot atît de albe si tot atît de complicate
cît sentimentul de victorie-al sahistului."

Boris Vian
Motivatia juriului:
"(...) povestea e în întregime adevarata, de vreme ce am nascocit-o de la un cap la celalalt."

(cu multumiri pentru ingaduinta, domnului Iulian Tănase; pentru nemijlocit si deplin acces, urmati link-ul din titlu sau click AICI)

Iubitafizica - Episodul 2 (Teologia iubitafizicii)


Cele Unsprezece Porunci Iubitafizice

1. Sa nu ai alti zei în afara de cei proprii.
2. Sa nu-ti faci închipuiri cioplite si sa nu respecti alte legi decît cele care ti se potrivesc.
3. Sa nu iei în desert numele iubitelor imaginare, caci iubitafizicienii nu te vor lasa nepedepsit.
4. Adu-ti aminte de ziua în care te-ai nascut prima oara, si în aceasta zi sa nu faci nimic altceva.
5. Cinsteste iubitele imaginare ca pe cea mai reala iubita a ta.
6. Sa nu ucizi iubirea imaginara, transformînd-o într-o iubire trecatoare.
7. Sa nu preaiubesti, daca nu iubesti.
8. Sa nu furi nimic fara sa pui ceva în loc.
9. Sa nu minti, cînd adevarul este cu totul altul.
10. Sa nu rîvnesti la iubirea imaginara a aproapelui tau.
11. Sa nu dormi atunci cînd visezi.

Catalagul Suprafiintelor Iubitafizice
(in mitologia iubitafizica germana, desigur. Intr-un timp imaginar, cu ajutorul iubitei mele, am sa va povestesc si Catalogul Suprafiintelor Iubitafizice din mitologia anglo-saxona)

Ich - zeul Identitatii;
Mist si Adora - zeitati ale Dorului, sot si sotie;
Vait - zeul Departarii;
Erwarta - zeita Asteptarii;
Zeit - zeul Cautarii Timpului Pierdut, fiul Erwartei si al lui Vait;
Ulm - zeul Relativitatii, primul nascut al lui Ein, zeul Absolutului, si al lui Stein, zeita Întelepciunii;
Hairat - zeita Logodnei;
Spielgel - zeita Oglinzilor Ludice;
Mit - zeul Conjunctiilor;
Ersta - zeita Nou-nascutilor;
Taga - zeita Zilelor de Nastere ale Iubirilor Imaginare;
Sonadora - zeita Viselor de Noapte;
Fing - zeul Amprentelor;
Bin - zeita Conjugarilor la Persoana Întîi, sora lui Ich;
Tanze - zeul Dansului si al Miscarilor Iubitafizice Diurne;
Uzume - zeita Dansului si a Miscarilor Iubitafizice Nocturne; logodnica lui Tanze;
Jarr - zeul Exceptiilor;
Aug - zeul Privirilor Iubitafizice;
Traumerin - zeita Sînilor;
Ende - zeul Începuturilor;
Landa - zeita Pamîntului;
Bald - zeul Imediatului;
Bentan - zeul Ferestrelor;
Trauriga - zeita Melancoliei;
Ebenso - zeita Ubicuitatii;
Lolilith - zeita Lunilor Anului Iubitafizic;
Elzug - zeul Trenurilor de noapte;
Olpend - zeita Continuarilor;
Kuss - zeul Sarutului.

(cu multumiri pentru ingaduinta, domnului Iulian Tănase; pentru nemijlocit si deplin acces, urmati link-ul din titlu sau click AICI)

Iubitafizica - Episodul 1 (Legile iubitafizicii)


I. Iubitafizica este stiinta iubirilor imaginare.
II. Iubitafizica este una din solutiile imaginare ale patafizicii* si cea mai tandra parafraza a sa.
(*Patafizica este stiinta particularului, a solutiilor imaginare si a legilor care guverneaza exceptiile.)
III. Toate iubirile si iubitele imaginare sînt exceptii ce se supun, în tacere, iubitafizicii. Favorita iubitafizicii este exceptia care demoralizeaza regula.
IV. Daca patafizica este un epi-fenomen (si nu avem nici un motiv sa ne îndoim de acest lucru - îl credem pe Alfred Jarry pe cuvînt), iubitafizica nu poate fi decît un happy-fenomen, din moment ce asta si este.
V. Nasii iubitafizicii sînt iubitafizicienii. Iubitafizicianul este personajul de genul masculin, aflat între doua vîrste întîmplatoare, atent la tot si la toate iubitele imaginare.
VI. Pentru iubitafizician, nu toate iubitele imaginare sînt acelasi lucru.
VII. Singura diferenta dintre o iubita imaginara si una neimaginara este timpul.
VIII. Totul este iubitafizica. Totusi, cu exceptia iubitafizicienilor si a iubitelor imaginare, putine persoane pun constiincios în practica iubitafizica. Iar aceste putine persoane, daca nu se opresc la timp, risca sa devina iubitafizicieni (barbatii) si iubite imaginare (femeile), un risc fatal, chiar daca imaginar si întru totul închipuit.
IX. Iubitafizica leaga un sentiment, un eveniment, un iubitafizician, o iubita imaginara, o iubire, o amintire - nu de o generalitate abuziva, ci de o singularitate nesabuita ce face din ele, din cele enumerate si neenumerate, exceptionale exceptii.
X. Pentru iubitafizica, ideea de adevar este, poate, cea mai imaginara dintre toate solutiile, cea mai etica estetica, cel mai hazardat vis al ei. Adevarul care conteaza pentru iubitafizica este cel inventat, adevarul închipuit, visat, adevarul dublat (în cascadoriile onirice) de ideea de frumos. Pentru iubitafizica, adevarul nu este întotdeauna cea mai potrivita solutie imaginara.
XI. Dincolo de iubitafizica nu este nimic, dincoace de iubitafizica este prea putin; daca iubitafizica nu e, nimic nu e.
XII. Iubitafizica nu fagaduieste fericirea, asa cum fac legile viselor nationalizate si ale cuvintelor private. Ea însasi o exceptie, iubitafizica permite oricui sa se simta o exceptie, sa traiasca o exceptie si sa nu creada în alte legi decît în cele proprii.
XIII. Iubitafizica este solipsista si, uneori, ubicua - iubitafizicianul poate iubi în acelasi timp mai multe iubite imaginare aflate în locuri diferite. (În acest caz, ubicuitatea se va numi "iubicuitate".)
XIV. Nu în toate privintele, iubitafizica este opusa donjuanismului. Întocmai ca si acesta, iubitafizica se afla într-o statornica relatie de prietenie cu absurdul. Însa donjuanismul se ocupa de femei ca multiplu, generator carnal de experiente repetitive si cantitative, femei ale caror identitati opace sînt transferate direct în constiinta tragica si cinica a lui Don Juan. În schimb, iubitafizica se ocupa nu de femei, ci de anumite femei ale caror existente imaginare au o identitate lipsita de orice echivoc. Existentele si experientele iubitelor imaginare sînt irepetabile.
XV. Iubitafizica depaseste patafizica atît cît patafizica depaseste metafizica, atît cît metafizica depaseste fizica, atît cît fizica o depaseste în gravitatie pe Zica, vecina de la ultimul etaj. În plus, iubitafizica se depaseste pe sine cu fiecare iubita imaginara platitoare de taxa pe visarea adaugata.

(cu multumiri pentru ingaduinta, domnului Iulian Tănase; pentru nemijlocit si deplin acces, urmati link-ul din titlu sau click AICI)

11 ianuarie 2007

De demult...


Sã vorbim un pic despre ochii tãi?
Odatã, un om s-o dus la Paris, ş-o legat animalu’ (capra) de ceva mobil (tramvai, metrou, barierã, şamdt, dupã fantezia povestitorului) ş-o pierdut-o; la hotel o aflat cã exitã posibilitatea sã supravegheze video tot Parisu’ şi o întrebat bietu’ dacã nu apare în ochii aceia şi imaginea şi localizarea exactã a dobitocului sãu; e cel mai trist banc pe care l-am auzit vreodatã, deşi am un lot de simţul umorului, pentru cã existã într-adevãr ochi în care se rãstoarnã cerul, marea, iarba, pãdurile de toamnã, şi chiar ochi care nu par a aprţine speciei umane, împrumutaţi de la vietãţile codrului sau ale basmului, în care poţi privi un întreg univers. Viu. Şi ori sã te bucuri, ori sã te cutremuri, dupã sentimentul cu care te uiţi în ferestrele alea largi, deschise spre oriunde. (Din Scrisori pentru Nadia)

Aduceri aminte...



Toti vorbim despre "a deveni mai bun". Atentie la acest sablon verbal care ascunde un drum inchis. Nu poti deveni mai bun, pentru ca pur si simplu esti Dumnezeu. Doar ca ai uitat asta, ai vrut sa uiti si ai uitat. Pentru ca sa poti sa-l experimentezi pe Dumnezeu dinafara lui Dumnezeu. Si cum ai putea sa devii mai bun decat Dumnezeu? Trebuie doar sa iti amintesti cine esti si ciclul tau pe pamant se incheie. Dar ai venit aici sa te bucuri de Tine, si daca nu faci asta nu ai cum sa-ti reamintesti de Tine. Tu esti fiecare fir de nisip din toate Universurile si cand iti umpli simturile de nisipul plajei, de Tine de fapt te bucuri. Cand te inunda un rasarit/apus de soare, Tu esti cel care vede, cel care apune si cel care ii priveste pe amandoi... Si atunci cine poti sa DEVII? Tu ESTI. Si atunci cine poate sa iti faca reguli si limite intre bun si rau, alb si negru, cand tu esti toate culorile? Modul in care tu hotarasti ca un lucru e bun fiindca asa simti tu e perfect. EU este cel mai complex instrument pe care il am la dispozitie, daca fac liniste sa aud cand imi vorbeste. EU stie mai bine decat mine, fiindca EU este atotscient. Si nu exista ceva ce EU sa nu poata, fiindca EU a participat activ la nasterea Universului, in momentul cand Divinul a acceptat sa transforme o parte din Sine din potentialitate in realitate.

09 ianuarie 2007

Biletele de dragoste


Cateodata mi se face frica sa imi las dragostea sa zburde afara din suflet, ca s-ar putea sa umple intreg universul si atunci tu unde ai mai fi, lumina mea?

Nu este vorba despre cat, este vorba despre cum iubesti. Si daca eu nu am avut parte niciodata de modul in care tu iti arati sentimentele ar trebui sa consider ca e vorba de o "cantitate" de sentiment extraordinara, nu? Si apoi sa stii ca eu iubesc intr-un singur mod: total. Nu stiu daca asta inseamna, in cuvintele tale, mult sau putin, la mine inseamna complet. Cand ma gandesc, mi se face si mie, normal, frica si ma cutreiera toate spaimele: spaiama de suferinta si spaima de bine, de prea mult bine si prea deodata. Dar cand mintea mea tace ramane doar o singura stare, extatica, nesfarsita, starea de te iubesc, lumina mea!

Despre dragoste vs relatii


Ufff, ufff, ufff... fratii mei au facut, pare-se in mare parte, o oarecare confuzie. Intre dragoste, ca sentiment si relatia care se poate sau nu baza pe ea, ca socializare. Sa revenim putin asupra lor. Dragostea este un element de sine statator, sau, ca sa incercam niste imagini, dragostea asta este un liant, cum ar fi mortarul de constructii. Relatia celor doi este un edificiu ale carui dimensiuni, complexitate si grandoare depind numai si numai de cei care il zidesc cu rabdare si cu absolut cotidiana truda. Si cum aseaza ei acele elemente care vor duce la inaltarea cladirii sunt nevoiti sa foloseasca liantul, altfel aceasta nu are stabilitate, primul vant mai nervos o va spulbera. Tot asa, daca liantul este ferm si de o calitate ridicata, se pot construi si vor avea viata indelungata, cladiri nesfarsite... Si aceste zidiri mai au o particularitate interesanta: nu sunt niciodata ispravite, aidoma manastirii ridicata cu truda de mesterul valah cu nume de fantana, ele trebuie mereu si mereu inaltate... si, mereu si mereu trebuie depusa jertfa care sa le ofere consistenta.
Atunci, in acest context, sa ne punem din nou intrebarea: poate sau nu sa existe dragoste la prima vedere? Si (motivat, dealtfel, si de ce am "patit" eu cu mai putin de doua luni in urma*) pot sa spun simplu: da, exista. Prima data "Furnizorul" iti ofera niste mortar. Si ala vine brusc, nu ai nici o instiintare sau aviz. Ti-l descarca in curte si apoi iti lasa liberul arbitru in ce priveste modul in care il vei utiliza. Poti sa decizi sa il arunci sau poti sa hotarasti sa il folosesti intr-un mod fermecator si care iti va bucura sufletul si va ramane si in memoria Lui. Si atunci incepe edificarea relatiei dintre voi, care poate sa dureze uneori ani si ani, alteori saptamani sau zile. Depinde numai de cantitatea de asperitati care trebuie netezite, adica, in final, de calitatea materialelor de constructie, de compatibilitatea lor intrinseca si de ce nu? de tenacitatea mesterilor...
Depinde de mine si de EA, de tine si de ea...
Si daca nu cladesti nimic si risipesti mortarul nu inseamna ca acesta nu a existat. Howgh!

*raportat la data cand am "comis" textul de mai sus, adica prin februarie-martie 2005

Despre "a vedea"


Hai sa va spun un secret. Nu e chiar secret, ca toata lumea il stie, in teorie. Putina lume stie, vrea si poate sa il si aplice dincolo de pleoape, in lumea reala.
Cand te uiti la un om cu un sac subsuoara si tu te gandesti "de ce nu il cara in spate, ca i-ar fi mai bine ori mai usor, ori..." n-ai vazut omul din fata ta. L-ai pierdut, te-ai uitat prin el, ca si cand era transparent, ai vazut doar imaginea din mintea ta. Ai lipit-o apoi pe omul de sticla, ca un abtibild pe jucariile Kinder. Si tot ce avea omul acela sa iti spuna si sa te invete s-a dus. Ai pierdut o oportunitate insemnata. De multe ori e mai usor sa continui inertial decat sa te opresti si sa astepti ca fiecare sa iti dezvaluie comorile sale. Dar e singura cale. Uitati-va la batrani, la cei care au ajuns in pragul sau au pasit deja in odaia inteleptilor. Ei stiu multe (desi nu e cel mai important aspect), ei inteleg rosturile lucrurilor, si cu toate ca ar putea sa nu se mai opreasca din povestit, au invatat sa asculte si sa auda. Fiecare dintre noi are un anume mod de a aborda si trece micile praguri cotidiene. Iar daca incercam sa absolutizam acest mod, nu e o dovada de egoism si de vanitate ("solutiile mele sunt singurele perfecte") ci doar de lipsa a dorintei de evolutie, de imobilism feroce.
In orice domeniu flexibilitatea e de fapt solutia. Chiar si in cel al automatizarilor, va pot spune. Echipa primeste un target, si caile sunt gasite impreuna, nu incerc niciodata sa impun rezolvari prefabricate sau ex cathedra. E mult mai placut pentru toata lumea sa participe la "nasterea si cresterea" solutiei (tehnice, in acest caz), si nu fac decat sa moderez si sa particip si eu in mod egal, sa punctez aspectele interesante. Si am avut atat de multe de invatat in acest mod!

Realitatea si visul ca mod de viata


Recunosc de multe ori in cuvintele pe care le aud o veche spaima: spaima de a fi inselat, de a fi tras pe sfoara. Cei mai multi ar dori cu ardoare sa se scalde, sa inoate si chiar sa pape pestele, dar se tem sa nu cumva sa se ude. Si apoi elaboreaza teorii care mai de care mai savante si autosuficiente, toate permitandu-le hipertrofierea ego-urilor personale de locuitori ai tarmurilor. Lucrurile au de fapt o simplitate magica: arunci zdrentele de pe tine si sari in (cap in) apa. Care e aici motivul de filosofeala? E drept, unii au racit, altii chiar s-au inecat. Poti sa iti iei mici masuri de precautie, sa nu inoti unde sunt bulboane, sa nu te bagi in apa care-i prea rece pentru tine. Dar sa stai pe mal si sa tanjesti perpetuu... doar ca sa nu te uzi... Ei bine, la fel fac si cei care isi refuza interactiunea cu ceilalti de teama de a nu fi inselati: se lasa condusi de frica de a pierde. Ce ai putea sa pierzi, pana la urma? Nimic important, asa ca da-ti drumul si traieste! Daca tot timpul te uiti peste umar iti deturnezi atentia de la ce e mai important: ingrijorarea nu te lasa sa fii prezent in viata ta, in momentele ei semnificative. E asa de tragic sa treci prin viata ta ca gasca prin apa. Nu fac apologia asa-numitului "a-ti trai viata la maxim", care e o aberatie exagerata, ma refer la a sti pretui fiecare clipa si tot ce ti se intampla. Dar pentru asta trebuie sa fii acolo: trup, minte, suflet. Degeaba te conversezi cu mine daca tu te gandesti la masa de seara ori la ce o zice Ion cand o veni acasa beat de la crasma. Fiecare moment are incarcatura lui si trebuie sa o receptionezi, sincron, altfel o pierzi. Iar ingrijorarile, spaimele exact asta fac: te desincronizeaza de realitate...

INVITATIE pt Bloggerimea din Maramu`, oriunde s-ar afla ea!

Predoslovie:
Am descoperit si eu aceasta invitatie citindu-l pe Nerezonabilu` si apoi m-a pasat aici
Da si talica un click si citeste regulamentu`, daca esti morosan. Al`minteri, nu e cazu` sa ustenesti dijaba conexiunea or` satelitu`

Urmeaza corpul invitatiei, unde am utilizat cateva combinatii de taste (cu ctrl, desigur)

Bine aţi venit pe acest blog!
NE-AM PROPUS SĂ INCERCĂM SĂ ADUNĂM BLOGOSFERA MARAMUREŞULUI ŞI SĂ ÎI PREZENTĂM PERSONALITATEA!
ACEST BLOG VA FI AL COMUNITĂŢII DE BLOGGERI DIN MARAMUREŞ, SAU ALTFEL SPUS... AL BLOGOSFEREI MARAMUREŞENE!

Ce dorim:
1. Să ne ştim acei bloggeri care suntem din acest colţ de ţară!
2. Să ajungem să ne întâlnim la câte un blogger-party, sau la o conferinţă anuală!
3. Să ne promovăm colţul nostru de ţară, ...în ţară şi în Europa!
4. Să dăm valoare de utilizare blogging-ului, prin acţiuni sinergice!
5. Să creăm o cultură a blogging-ului, de interes pentru blogger şi pentru comunitate!
6. Să comunicăm prin blogging şi să ne transmitem informaţii şi cunoaştere!
7. Să promovăm şi să dezvoltăm tehnologii şi aplicaţii bazate pe blogging!

Si Incheierea:
Uite, na, fiindca mi-or placut uochii tai, poti sa te baji si daca nu esti de pe la noi. Vorba ioropienilor de peste garla, Welcome!

03 ianuarie 2007

Poveste


A fost odata, ca niciodata, a fost un om simplu si era sa spun si obisnuit, dar nu era el prea obisnuit si de aceea nici nu prea era in largul lui intre oamenii obisnuiti.
Si in multi ani a invatat ca asta nu prea conteaza.
Si in anii astia, incet, s-a tot retras dinspre lumina inspre umbre. A mai iesit din pestera sa si a mai stat in soare, dar nu era un soare bun, era seceta si ardea si l-a durut. Si s-a retras iar in locul unde medita.
Pana cand a intrat soarele in intimitatea sa. Era, de data asta, un soare bland si cu lumina lina. Si atunci a vazut ca lumina era totusi buna. Si cand soarele a apus spre est, intunerecul care a ramas nu mai era la fel de intunerec, noaptea nu era la fel de neagra. Si cu toate ca iubea lumina, nu a uitat nici prietenia intunerecului, a locului in care meditatia i-a descoperit Universurile: cel dinafara si cel dinauntru.
Si atunci a hotarat ca toti oamenii pot sa fie prietenii sai. Si ca e un lucru intru care merita sa trudesti...
Si acel om e prietenul meu cel mai bun...

Sundate 26 ianuarie 2005. Hobbiton


Ieri a nins la noi. A nins asa cum numai in basme se mai intampla, am fredonat toata ziua in minte "Si-apoi sa ninga mult, ca-n fratii Grimm/ Si sub zapezi de bronz sa ne iubim..." . Si ne-am hotarat sa admiram orasul zapezilor, sa il vedem altfel si sa il simtim altfel. (Si mai aveam si niste comisioane de facut, niste datorii de lichidat.) Si ne-am luat de mana si am inceput sa inotam prin zapezile de sus si prin zapezile de sub opinca ("sub opinca plange lerui, numai creanga de prin ceru-i"). Si am traversat cetatea in diagonala si ne-am luat o umbrela din aia uriasa si am fost numai doi in toata urbea si doar ninsoarea a fost cu noi. Si vanzatorea de la magazin ne-a iubit, si functionarul de la posta nu a fost la fel de acru ca de obicei, si politaiul din intersectie a ridicat mana cand am vrut sa trecem pe acolo. Si-am dansat cu fulgii si-am ascultat cum ninge si ne-am umplut sufletele de tot ce era mai inalt in jur, si ne-am ghiftuit unul de altul cum te saturi de apa izvorului, dar nu te induri sa pleci de langa susurul care te poarta in lumi de vis...

Frica de singuratate


Tu ai cea mai banala boala de care sufera omenirea: lipsa de iubire de sine, in sensul cel mai elevat al expresiei, nu vorbim despre un narcisism paroxistic defulat cu rezonante schizoide (fratilor, asta a fost o provocare pentru o prietena de-a mea care e cam pe-acasa in acest domeniu). Ce ii face, deci, pe oameni sa fuga de singuratate? Exact aceasta spaima de sine. Si cum apare ea? Intreaga ta educatie a fost asa gandita incat sa te conditioneze, sa iti creeze bariere si garduri, ziduri si lanturi. Societatea te vrea obedient, "cap care sa se plece" si pentru a obtine acest rezultat foloseste toate mijloacele: de la primele vorbe ale parintilor, ale educatorilor, ale preotului sau ale celor care conduc destinele oamenilor, toti de fapt incearca sa te indobitoceasca asa: nu esti UN INTREG ci O PARTE din ceva (din societate, din clasa sau grupa, din colectiv, din familie, din parohie). Si o parte nu poate sa nesocoteasca intregul, nu-i asa? ea trebuie sa traiasca vesnic acest jug al lipselor sale majore: nu este COMPLETA si nu are UNICITATE. Si atunci apare obedienta fata de cei care conduc INTREGUL. Si pentru a te tine in aceasta stare ei au inventat precepte care sa faca exact ce zice Murphy: Orice iubesti mai mult pe lume este ori ilegal, ori imoral, ori ingrasa (ori e deja maritata cu altul, adaug eu). Nu poti sa traiesti fara sa iubesti, dincolo de orice opreliste, nu? Si cand o faci, conditionarea ta sociala si religioasa iti spune ca faci un lucru rau, tu vezi ca e pura beatitudine dar ceva ca un balast te trage in jos, nu poti sa nu iti amintesti ce a zis mama, ce a zis parintele, chiar dumineca trecuta... si te simti vinovat... si sentimentele astea de vinovatie se aduna pentru fiecare act al tau care implica spontaneitate si creativitate si care aduce atata fericire... tocmai pentru ca astea iti pot crea o imagine de sine reala, nemanjita de pravilile celor care ne urasc pe toti, ca fiinte umane...
Nu iubesti singuratatea? Iti e inca frica si rusine de tine? NU ESTI TU DE VINA! Inca! Daca nu incerci sa demontezi toate conditionarile sistemului si sa incepi sa fii viu si sa sarbatoresti fiecare clipa a vietii tale ca si cum ar fi singura care ti s-a ingaduit, da, atunci vei fi vinovat pentru ca ai irosit o viata, pentru ca nu ai pretuit cel mai minunat dar pe care il puteai primi...
Abia cand te-ai eliberat de toate legaturile pe care le-au incarcat asupra ta, abia atunci, spun, vei putea sa te impaci cu tine. Si vei ajunge ca la un prieten de care ai fost obligat sa stai separat mult timp si va fi o revedere atat de placut-dureroasa... momentul in care vei vedea ce suflet frumos esti, cat de mult au vrut ei sa te maculeze, punand artificiale granite intre sacru si profan...

Cuvinte... de dragoste


Cine spune ca nu e nevoie de cuvinte, are mare dreptate. Sa vorbesti despre dragoste e ca si cum ai incerca sa descrii orbului lumina si culorile. El nu e capabil sa le vada, dar daca are amintiri despre ele e posibil sa stie fara sa fie nevoie sa ii spui...
Dragoste. Cuvant cu rezonante mistice, cuvant pedepsit de catre toate religiile din lume, care, desi pe de o parte ne indeamna sa iubim, pe de alta parte incearca sa ne fixezi "pravili" si sa puna stanoage in calea dragostei adevarate. Ai voie sa il iubesti, dar trebuie sa il iei de barbat, zice preotul, si atunci in capul bietei Paraschiva se formeaza, treptat, ideea unei identitati intre cele doua notiuni. Si ajunge la concluzia ca daca nu merge familia inseamna ca dragostea nu a fost adevarata, ca nu e buna si la final ca nu exista. Gresita asocierea asta. Dragostea e o bucatica din imensitatea Divinului, care in marea Sa mila se apleaca asupra noastra si o lasa sa ne cuprinda, pe cand casatoria e o institutie, de oameni inventata pentru a proteja lucruri si nu sentimente, pe care, in cele mai multe din cazuri le si omoara... eu vad lumea viitorului scapata de tot ce inseamna balastul unor asemenea custi asezate in calea libertatii individului, a dreptului sau la iubire. Dragostea e asemenea vantului, in calea caruia daca pui garduri faci numai sa ii sporesti indarjirea, nicidecum sa il potolesti, sa il faci sa devina bland si cuminte. Ca sa il parafrazez nitzel pe Blaga, iubirea e flacara ce mistuie, preajma si purtator. Daca nu te-a transformat, daca nu ai ars paiele din tine si pleava, apoi aia nu a fost dragoste, ori a fost dorinta, ori o trecatoare pasiune a partii tale fizice situate dedesuptul cingatorii, ori avaritie si posesivitate, ori ce altceva mai poate nascoci mintea umana atunci cand inima e obligata sa taca!

01 ianuarie 2007

Citeste, asculta si apoi taci...


Birds Of Paradise
Peter, Sue & Marc

Who are you, who am I?
Is it real, do we touch the sky?
Nothing´s real, all disguise
said the birds of paradise.
I´m afraid, can´t you see
tell me where do you carry me?
You will soon realize
said the birds of paradise.

Chorus:
Flying home, flying home
to the land that you once have known
to the peace that once was true
for a little girl like you.
Flying home, flying home
from a world that is made of stone
till your heart is light and free
like it once was meant to be.

How can I go ahead
when my eyes are becoming wet?
Save your tears, dry your eyes
said the birds of paradise.
But the time´s passing by
Say how long do we have to fly?
Moon will set, sun will rise
said the birds of paradise.

Chorus:
Flying home, flying home
to the land that you once have known
to the peace that once was true
for a little girl like you.
Flying home, flying home
from a world that is made of stone
till your heart is light and free
like it once was meant to be.
(solo flute)
Flying home, flying home
from a world that is made of stone
till your heart is light and free
like it once was meant to be.

Hear the sound, see the light
now I know that our way was right.
Morning sun can make you wise
said the birds of paradise.
Birds of paradise.

Si pentru ca, asa cum spuneam mai demult, nu poate fi muzica doar din versurile parasite singure, pe o bucata de hartie, am sa va ofer ceva mai mult. Aici puteti gasi Birds of Paradise